Reuniunea de la Davos din 19-23 ianuarie a.c. a fost nu doar un eveniment economic la nivel mondial, ci și un moment decisiv ce poate da startul schimbării modelului ordinii internaționale, care a funcționat în ultimele aproximativ opt decenii. În mod clar, ordinea mondială bazată pe reguli între state nu mai funcționează ca în trecut, dreptul internațional este încălcat mai cu seamă de marele puteri. Actualmente, ordinea mondială nu evoluează, cum a fost la etapă trecerii de la „războiul rece” la post „război rece”, ci este înlocuită cu una noua – a competiției între marele puteri la nivel global. Întrebarea este dacă Europa (Uniunea Europeană) este gata să facă față noilor realități?
Trump, Groenlanda și Forumul de la Davos din 2026
Forumul Economic Mondial (FEM) de la Davos (Elveția) este o organizație internațională nonprofit, care are statut juridic de Fundație. FEM a fost fondată în anul 1971 de către economistul elvețian-german Klaus Schwab cu denumirea Forumul European de Management (până în anul 1987) cu scopul cooperării între elite economice și sectorul public de cel mai înalt rang pentru a putea identifica în comun soluții la probleme globale de ordin economic, social și politic. FEM se întrunește anual în a doua jumătate a lunii ianuarie, el având rol consultativ, nu și competențe decizionale.
Forumul din 2026 s-a desfășurat într-un context de instabilitate majoră la nivel internațional, prin aceasta explicându-se agenda preponderent geopolitică a întrunirilor cu participarea oficialilor de rang înalt. Tensiunile politice și economice dintre SUA și Europa, provocările privind viitorul NATO, subiectele de interes major cum ar fi Groenlanda, Ucraina, Iran, Gaza și Venezuela au fost în centrul discuțiilor din acest an.
Cel mai așteptat discurs a fost cel al președintelui american, Donald Trump, care a revenit la Davos după o pauză de șase ani. În primul an al celui de-al doilea mandat prezidențial, Trump, prin acțiunile sale unilaterale și personalizate, a fost principalul perturbator al ordinii internaționale, una dintre țintele predilecte ale criticilor sale fiind Uniunea Europeană, un vechi și fidel aliat al SUA. Cu atât mai mult, că Forumul de la Davos a coincis cu tensionarea relațiilor americano-europene pe problema insulei Groenlanda, tensionare provocată de intenția lui Trump de a prelua controlul asupra acestui teritoriu din Arctica.
Trump, în discursul său, în termeni autoelogioși, a lăudat politica externă și economică a SUA din ultimul an, constatând supremația doctrinei „America first”. El a afirmat că Statele Unite rămân motorul economiei mondiale, Washingtonul ocupând rolul central în dinamica globală. Previzibil, președintele american a criticat Europa, afirmând că aceasta merge „în direcția greșită”, deoarece ignoră „migrația masivă necontrolată” și se concentrează excesiv pe „energia verde”.
În general, la Davos, elita globală a fost martoră directă a ceea ce, unii au numit, stilul „neoroyalist” de atitudine al președintelui american Trump față de liderii altor state, îndeosebi față de cei europeni. De fapt, comportamentul lui Trump relevă schimbări structurale profunde care vor influența pe termen lung procesul decizional al liderilor politici și economici mondiali.
Cu referire la Groenlanda, Trump a menționat că SUA „sunt singura țară din lume care poate garanta securitatea” insulei. Totodată, Trump a precizat că deși SUA posedă „o forță de neoprit”, nu o vor folosi pentru a prelua Groenlanda („o bucată mare, frumoasă de gheață”) de la Danemarca, chemând europenii la discuții privind achiziționarea teritoriul autonom danez. Despre războiul în Ucraina, liderul de la Casa Albă a spus că trebuie să fie oprit și „crede că (Putin și Zalenski, n.a.) au ajuns acum într-un punct în care se pot reuni și pot încheia un acord, și dacă nu o fac, sunt proști”.
În apărarea Europei la criticile lipsite de politețe ale președintelui american a venit premierul Canadei, Mark Carney, care, într-un discurs devenit viral și numit deja istoric (care a fost ținut cu o zi înainte de cel al lui Trump), a avertizat că statele trebuie să accepte că vechea ordine mondială bazată pe reguli se estompează și că urmează o perioadă a rivalității între marele puteri care își urmăresc interesele folosind integrarea economică ca armă de constrângere. Premierul canadian a venit cu un apel către puterile medii să accepte noua realitate globală și să facă front comun pentru a nu fi înghițite de marile puteri: „Puterile medii trebuie să acționeze împreună, deoarece dacă nu suntem la masă, suntem în meniu”.
Surprinzător, dar Europa a fost criticată la Davos și de către președintele ucrainean Volodimir Zelenski, cu toate că Uniunea Europeană este cel mai fidel aliat care susține Ucraina în rezistența ei contra Rusiei. În critica sa, Zelenski s-a referit la răspunsul slab al UE în cazul Groenlandei și a cerut o abordare serioasă din partea Europei în ceea ce privește securitatea zonei arctice, dar și a problemelor legate de asigurarea securității pe continentul european. Pe lângă subiectul Groenlanda, Zelenski a mai acuzat Europa că nu avut o reacție în cazul protestelor din Iran, iar anterior, în anul 2020, nu a avut soluții în Belarus când mii de belaruși au ieșit în stradă pentru a manifesta împotriva fraudării alegerilor. Președintele ucrainean s-a arătat convins că Europa are nevoie de forțe armate unite, care să poată apăra cu adevărat țările europene, nu să se bazeze doar pe NATO mizând pe faptul că Statele Unite vor interveni în apărarea Europei („dar dacă nu o vor face?”).
Europa, în fața schimbărilor globale
Până la cele două războaie mondiale din secolul al XX-lea, Europa era centrul lumii, bătrânul continent fiind cel care determina regulile ordinii internaționale. Primul război mondial a dus la pierderea de către Europa a supremației mondiale, iar după cel de-al doilea război Europa a fost divizată în două, nimerind sub dominația SUA și URSS. Dacă economic Europa și-a revenit rapid prin proiectul suprastatal numit Comunitatea Economică Europeană (după 1993 Uniunea Europeană), ajungând în câteva zeci de ani una din principalele puteri economice la nivel global (în anumite momente chiar principala economie mondială), sub aspect politic statelor europene le-a fost convenabil (și comod) să stea sub umbrela SUA (numită NATO).
După încheierea „războiului rece”, SUA a trimis nu o singură dată semnale către Uniunea Europeană că trebuie să învestească în securitate, pentru a fi capabilă să-și asigure apărarea. Unele mesaje similare adresate Uniunii Europene astăzi de către Trump au venit dinspre SUA și în timpul administrației lui Barack Obama, sigur spuse altfel, într-un limbaj diplomatic și respectos. Administrația Obama a fost deranjată de comportamentul principalelor statele europene în gestionarea crizei georgiane din anul 2008, SUA fiind cele care au trebuit să reseteze relația cu Rusia pentru Europa.
Ulterior, Bruxelles-ul a mai primit semnale clare, care au scos în evidență faptul că Uniunea Europeană trebuie să-și regândească politica de securitatea și să se miște în direcția transformării sale într-un actor geopolitic la nivel global. Însă Uniunea Europeană nu a reacționat, nici la agresiunea Rusiei contra Ucrainei în anul 2014 (preferând să cumpere în continuare gaze naturale rusești la un preț convenabil), nici la încercarea SUA de a revizui natura relației transatlantice în timpul primului mandat al Trump din 2017-2020 (mergând pe abordarea că Trump este un accident temporar la conducerea SUA).
Cataclismul geopolitic din Europa provocat de invazia rusească la scară largă în Ucraina din februarie 2022 și tendința Moscovei de a revizui ordinea mondială s-a produs în momentul relației transatlantice tradiționale dintre comunitatea europeană și SUA. Administrația Biden și UE au acționat la unison, acuzând în termeni duri politica de război a Kremlinului și acordând ajutor esențial Kievului pentru a rezista agresiunii ruse. Însă lucrurile s-au complicat pentru Europa odată cu revenirea lui Trump la Casa Albă, acesta având o abordare critică ostentativă față de sistemul instituțional și rolul geopolitic al Uniunii Europene în lume.
Concluzii
Așadar, liderii mondiali s-au întrunit la Davos pentru a constata că odinea mondială este în plină schimbare – de la una bazată pe reguli la una a competiției între marele puteri. Uniunea Europeană și statele cu viziuni similare (liberal-occidentale) s-au trezit la realitate, constatând că natura relației lor cu SUA s-a transformat, că nu se mai pot baza în mod confortabil pe relația transatlantică sau pe NATO. Soluția pentru Uniunea Europeană și statele care împărtășesc aceleași valori democratice (în principal, Canada, Japonia, Coreea de Sud și Australia) ar putea fi cea formulată de premierul canadian Carney – să se unească și să facă front comun în realitatea dură a disputei „marilor puteri” și a „hegemonilor”.
Pentru Uniunea Europeană, Donald Trump reprezintă un catalizator al transformării într-o lume în schimbare – de la satelit al SUA într-un actor global independent. Asta înseamnă că UE trebuie să intre într-o competiție globală, atât economică, cât și geopolitică, cu asemenea actori cum este China și Rusia, dar și cu Statele Unite. Instituțiile liberale democratice trebuie apărate la nivel internațional, iar Uniunea Europeană este obligată să le apere pentru că reprezintă modelul ei de organizare statală. Aliați Japonia, Canada, Coreea de Sud și Australia pot să sprijine UE în a-și proteja propriile valori.
Vrea sau nu vrea acest lucru, Uniunea Europeană trebuie să se schimbe, pentru ca țările de pe „bătrânul” continent să nu aibă în comun doar geografia și istoria, dar și să redevină împreună o mare putere mondială.
Pentru Uniunea Europeană întrebarea nu mai este dacă trebuie să se schimbe, ci modul în care să o facă pentru a-și apăra propriile interese și valori la nivel global, într-o lume a competiției tot mai acerbe între marile puteri.
