Cine se face vinovat de scumpirile la gaze, de ce Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) s-a apucat să examineze în grabă solicitarea Moldovagaz cu privire la majorarea tarifelor și ce are de gând să facă Chișinăul cu Transnistria după ce Gazprom a decis să o lase în plină iernă în frig și pe întuneric, cu o datorie de 10,5 miliarde de dolari acumulată în decurs de peste 30 de ani – acestea sunt subiectele care au marcat săptămâna.
În ajunul plecării ministrului Energiei, Victor Parlicov, la Sankt-Petersburg, în Rusia, pentru a negocia cu Gazprom continuarea livrării de gaze în stânga Nistrului prin Gazoductul Transbalcanic, în presă s-a scurs un proces-verbal din luna august a.c. al unei ședințe legate de strategia de achiziții de gaze efectuate de SA Moldovagaz și SA Energocom. Conform discuțiilor din cadrul acestei ședințe, reprezentanții Ministerului Energiei au fost cei care au pledat pentru o amânare a achizițiilor, în așteptarea unor prețuri mai bune. În cele din urmă, Moldovagaz nu a mai făcut achizițiile pentru perioada de iarnă.
Cine se face vinovat de achiziționarea gazelor scumpe?
Miercuri, întreprinderea moldo-rusă a solicitat ANRE să aprobe prețuri noi pentru furnizarea gazelor, cu o majorare de 39,7 la sută față de cele în vigoare. Invocând creșterea prețurilor de achiziție și evitarea riscurilor financiare, regulatorul a inițiat procesul de „ajustare urgentă” a tarifelor.
Drept urmare, unii experți au criticat graba cu care ANRE a acceptat să examineze solicitarea Moldovagaz, suspectând regulatorul că ar acționa la ordinele Moscovei. Cu toate acestea, procesul-verbal menționat mai sus denotă că înșiși reprezentanții Ministerului Energiei au tergiversat procesul de procurări. Sergiu Tofilat, membru al Consiliului de Observatori al SA Moldovagaz și unul dintre participații la ședința cu pricina, care a optat pentru cumpărarea gazelor în septembrie-octombrie, a spus pentru Veridica.md că propunerea sa a fost strict pentru momentul respectiv, invocând ostilitățile militare din regiunea Kursk.
Gazprom revine la practica șantajului
Responsabilii din domeniul energiei dau alarma că Transnistria riscă o criză umanitară din cauză că Gazprom refuză să furnizeze gaze pentru Moldovagaz prin Gazoductul Transbalcanic. Gigantul rusesc condiționează livrarea gazelor subsidiarei sale moldovenești cu achitarea unei pretinse datorii pentru malul drept al Nistrului în valoare de 709 milioane de dolari. Autoritățile de la Chișinău refuză să satisfacă pretențiile Gazprom, referindu-se la rezultatele unui audit conform cărora Republica Moldova (fără regiunea transnistreană) ar trebui să achite Rusiei doar 8,6 milioane de dolari.
Tranzitul gazelor rusești pentru Transnistria pe teritoriul Ucrainei, așa cum s-a întâmplat în ultimele peste trei decenii, după scenariul descris de șeful în exercițiu al Moldovagaz, Vadim Ceban, se încheie la sfârșitul lui 2024. Șeful întreprinderii moldo-ruse nu vede cum ar putea să fie asigurat malul stâng al Nistrului cu gaze, după ce Kievul a anunțat tranșant, încă la începutul anului, că nu are nicio intenție să negocieze cu rușii niciun fel de prelungire a contractului pentru transportarea gazelor spre Europa.
Prin urmare, în decursul unui an, Tiraspolul a avut posibilitatea să identifice cu Kremlinul o cale de asigurare cu gaze, dar lucrurile nu s-au mișcat din loc.
Republica Moldova rămâne în captivitatea Transnistriei
În pofida retoricii despre independența energetică a Republicii Moldova față de Rusia susținută cu aplomb de actuala guvernare de la sfârșitul anului 2022, Chișinăul a profitat în ultimii doi ani de electricitate la jumătate de preț, comparativ cu piața regională, furnizată de Centrala Termoelectrică Moldovenească (Moldgres), produsă pe bază de gaze rusești. Unul dintre factorii care au contribuit la reducerea inflației galopande de acum doi ani a fost reluarea achiziționării electricității din Transnistria în decembrie 2022.
Cu alte cuvinte, în cazul procurării energiei electrice de pe piața europeană, consumatorii moldoveni se vor confrunta inevitabil cu un nou val de scumpiri. În același timp, Republica Moldova rămâne tributară infrastructurii transnistrene, moștenită de la sovietici, pentru importul energiei electrice indiferent de unde o cumpără. În noiembrie 2022, după suspendarea contractului cu Moldgres și a furnizărilor de electricitate din Ucraina, Chișinăul a fost obligat să cumpere electricitate din România prin linia care trece prin stânga Nistrului – Isaccea–Vulcănești–Moldgres–Chișinău.
În urma bombardamentelor rusești în regiunea Odesa, pe 15 și 23 noiembrie 2022, această rețea a ieșit din funcțiune, iar Republica Moldova a rămas în beznă. Pe deasupra, chiar dacă cumpără toată electricitatea din România, Republica Moldova rămâne în captivitatea Moldgres în ceea ce privește balansarea consumului din cauza sistemului său energetic interconectat cu Ucraina prin Transnistria. Linia Vulcănești-Chișinău, cu care se laudă din nou guvernarea și care urma să fie dată în exploatare la mijlocul anului viitor, are fixat un nou termen – decembrie 2025.
Cât costă întreținerea anuală a regimului secesionist de la Tiraspol
Și cum orice criză este și o oportunitate pentru a rezolva probleme, odată cu refuzul Gazprom de a oferi gaze pentru Transnistria, își găsește sfârșitul schema dubioasă prin care Kremlinul a finanțat peste 30 de ani separatismul transnistrean.
Schema a funcționat în felul următor: Republica Moldova a plătit lunar Centralei de la Cuciurgan aproximativ 20 de milioane de dolari pentru electricitate. La rândul său, Moldgres a achitat Tiraspoltransgaz Pridnestrovie pentru gazele consumate, iar aceasta din urmă a transferat banii într-un cont special deschis în Banca Centrală a Transnistriei, și nu la Moldovagaz. Cu banii de la Moldgres a fost finanțat deficitul bugetar al regiunii separatiste.
În prezent, șeful în exercițiu al Moldovagaz, Vadim Ceban, a precizat pentru Veridica.md că Tiraspoltransgaz a acumulat o datorie de aproximativ 10,5 miliarde de dolari. Cu alte cuvinte, prețul anual pentru întreținerea regimului separatist de la Tiraspol constituie circa 500 de milioane de dolari.
Cine plătește factura pentru Transnistria?
Deși Chișinăul se declară extrem de îngrijorat de iminența crizei umanitare în stânga Nistrului, judecând după așa-zisele instituții de stat de la Tiraspol și presa transnistreană, nu se prevede nicio catastrofă.
Acest comportament liniștit al Tiraspolului se explică, potrivit șefului Energocom, Vadim Bânzari, prin rezervele de gaze stocate în Gazoductul Transbalcanic și preconizate pentru malul stâng al Nistrului. În plus, Centrala Termoelectrică Moldovenească are anumite rezerve de cărbuni. Conform informației oferite de Serviciul Vamal în 2023, Moldgres a importat cărbuni, cel puțin, în perioada ianuarie 2020 - octombrie 2022. Pe deasupra, o parte din necesitățile de electricitate pot fi acoperite în Transnistria de Hidrocentrala de la Dubăsari.
Pe moment, pentru funcționarea tuturor întreprinderilor, inclusiv pentru producerea curentului electric pentru malul drept, Transnistria are nevoie de 5,7 milioane de metri cubi pe zi. În condițiile în care nu vor ajunge deloc gaze de la Gazprom, potrivit ministrului Energiei, Victor Parlicov, structura actualului consum de gaze va suferi schimbări majore pe malul stâng al Nistrului.
„Nu avem certitudinea că vor fi gaze pentru malul stâng. Și dacă vor fi, nu știm în ce cantitate și ce condiții... Volumele necesare pe malul stâng pot să fie livrate fizic, dar depinde cum vor fi achitate”, a spus mai ministrul Parlicov.
