Deși la baza apariției Uniunii Europene a stat reconstrucția economică a continentului european, distrus de ororile celui de-al doilea război mondial, proiectul comunitar a fost, totodată, o modalitate de promovare, răspândire și consolidare a valorilor democratice în Europa.
Fundamentele valorice ale Uniunii Europene
În conformitate cu articolul 2 al Tratatului Uniunii Europene, valorile fundamentale ale UE, șase la număr, sunt următoarele: respect pentru demnitatea umană; libertate; democrație; egalitate; stat de drept; respectarea drepturilor omului, inclusiv cele ale minorităților. Aceste valori sunt împărtășite benevol de toate statele care doresc să devine membre ale Uniunii Europene. În funcționarea sa societală, UE se caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați.
Retrospectiv, dacă ar fi să aruncăm o privire în urmă la evoluțiile istorice de pe continentul european, de la 1945 încoace, este ușor de constatat că Uniunea Europeană este o investiție strategică în democrație, stabilitate, prosperitate, dar și în pace. Odată cu extinderea spațiului comunitar, concomitent în Europa s-a lărgit teritoriul în care s-au instaurat democrația și pacea. În așa mod, Uniunea Europeană, extinzându-se, a generat democrație și pace într-un areal geografic tot mai mare.
Totodată, modul de organizare democratică a societății, de care se conduce Uniunea Europeană, alături de SUA, Canada, sau ceea ce numim civilizația occidentală, este din ce în ce mai mult contestat și supus provocărilor de către alte civilizații. Dacă ar fi să să ne ghidăm de teoria „ciocnirii civilizațiilor”,, elaborată de celebrul politolog american Samuel P. Huntington la mijlocul anilor ’90 ai secolului trecut, acum la nivel internațional asistăm la o tentativă de refacere a ordinii internaționale din partea trioului format din China, Rusia și Iran. Aceste state, pe lângă supremația economică a Vestului la nivel mondial, contestă și modul democratic de organizare și funcționare a civilizației occidentale.
Schimbarea paradigmei extinderii
Uniunea Europeană, până la invazia masivă a Rusiei în Ucraina, nu a avut o politică externă bine articulată și consolidată. Mai degrabă, în funcție de direcțiile geografice ale frontierelor UE, în abordarea externă a Uniunii predomina tacit politica unor anumite state. Pe flancul estic al Uniunii Europene a predominat abordarea politicii externe a Germaniei privind paradigma extinderii. Decizia UE de a nu oferi o perspectivă europeană statelor din Parteneriatul Estic a fost, mai degrabă, o decizie a Berlinului dictată de interesele relațiilor economice cu Moscova, primordial fiind interesele energetice ale Germaniei în relațiile cu Rusia.
Decizia Bruxelles-ului și a Berlinului de a nu irita Federația Rusă a menținut statele Parteneriatului Estic în „zona gri” a geopoliticii, spațiu geografic situat între instituțiile occidentale suprastatale (UE și NATO) și Rusia. Dacă Uniunea Europeană a abordat Parteneriatul Estic ca pe o zonă tampon de securitate, atunci Federația Rusă niciodată nu a renunțat la scopul de a controla geopolitic spațiul post-sovietic, inclusiv statele incluse în acest Parteneriat – Ucraina, Republica Moldova, Belarus, Georgia, Azerbaidjan și Armenia. Este adevărat și faptul că mai multe state ale Uniunii Europene, cu precădere cele mai dezvoltate, preferau că pe viitor UE, în dezvoltarea sa, să se conducă preponderent de doctrina consolidării, dar nu de cea a extinderii.
În cele din urmă, abordarea Uniunii de a nu se extinde spre Est după valul din anii 2004 și 2007, adică în spațiul post-sovietic, s-a dovedit a fi eronată. Neacordarea perspectivei de integrare europeană pentru statele Parteneriatului Estic nu a fost „apreciată” de Moscova. Ba dimpotrivă, geostrategii de la Kremlin au estimat-o mai degrabă ca pe „o slăbiciune” a Bruxellesului. Putin, declanșând atacul grotesc al Rusiei asupra Ucrainei la 24 februarie 2022, a mizat pe lipsa de coeziune a UE în materie de politică externă, dar și pe faptul că europenii vor opta pentru propriul confort economic și nu vor se angaja plenar în a susține cauza ucraineană. Cel mai probabil, Putin a mers pe calculul că Uniunea Europeană va susține Ucraina mai mult declarativ, cu unele sancțiuni simbolice la adresa Rusiei (de genul celor adoptate în anul 2014, după anexarea Crimeii) și nu la modul real, ajutând Ucraina să reziste în fața agresiunii ruse.
Războiul din Ucraina, pe lângă faptul că este unul pentru suveranitatea și independența poporului ucrainean, dar este și, cum s-a exprimat cancelarul german Olaf Scholz, „un atac asupra ordinii și securității Europei”. Obsesia lui Putin este refacerea actualei ordini internaționale și înlocuirea ei cu una care să funcționeze pe principiile multipolarismului. Declanșând „cruciada” sa contra Occidentului în Ucraina, Putin, de fapt, a început un asediu al regimurilor autoritare și totalitare asupra democrației.
Pentru viitorul modelului european de organizare democratică a societății este vital ca Ucraina și poporul ucrainean să reziste contra agresiunii ruse. În plus, este foarte important ca modelul democratic de organizare a societății să fie extins geografic. În momentul dat, democrația de tip european și occidental este sub un adevărat asediu. Or, „zonele geopolitice gri” reprezintă ținte predilecte ale regimurilor totalitare și autoritare. De aceea, deloc întâmplător, Uniunea Europeană și-a revăzut paradigma extinderii, decizând să acorde perspectiva europeană la trei state din Parteneriatul Estic, dar și să reimpulsioneze discuțiile despre o posibilă integrare europeană a statelor din Balcanii de Vest.
Concluzii
Apărut ca un proiect economic, Uniunea Europeană treptat s-a transformat într-o comunitate valorică, axată pe democrație, stabilitate, prosperitate și pace. Uniunea Europeană nu a fost concepută ca un proiect geopolitic și „a fugit” în permanență de abordarea geopolitică în promovarea politicii externe. Desigur, Uniunea Europeană ar fi putut să evite abordările geopolitice și după invazia Rusiei în Ucraina, preferând confortul gazelor naturale rusești ieftine. Însă UE nu a făcut acest lucru, deoarece i-au fost atacate valorile sale fundamentale. Până la războiul din Ucraina era lesne de înțeles de ce pentru state ca Republica Moldova este importantă comunitatea europeană – UE este un proiect de dezvoltare statală fără precedent. După 24 februarie 2022, Uniunea Europeană a realizat că ea însăși are nevoie de state a căror societăți își doresc o perspectivă europeană, fiindcă trebuie să apere și promoveze valorile fundamentele ale propriului model instituțional. Uniunea Europeană pe lângă economie, înseamnă și valori.
