Alegerile parlamentare au fost de departe cel mai important eveniment politic al anului 2025 care, de fapt, a cimentat drumul european al Republicii Moldova spre UE. Dacă ar fi să aplicăm o analiză economică de tip SWOT și să extrapolăm cu câteva elemente de strategie militară, ne-am apropia de următorul tablou care ne-ar putea da o imagine aproximativă a ceea ce s-a făcut în Republica Moldova în 2025 și ce am putea face mai bine în 2026.
Mai întâi de toate, Rusia a mobilizat în aceste alegeri parlamentare circa 400 de milioane de dolari, adică de circa 10 de ori mai mult decât banii pe care i-a pus la bătaie în 2024, potrivit estimărilor autorităților de la Chișinău.
Această sumă este un indicator perfect ca să înțelegem și miza Moscovei în această campanie în care a experimentat din nou mijloace de manipulare și sabotare a alegerilor legislative. Pe lângă miza în sine din Republica Moldova, Rusia a mizat pe acumularea de experiență și expertiză în procese electorale din Republica Moldova care ulterior să fie folosite în scrutinele din întreaga Europă.
La fel ca acum un secol, Moscova mizează pe exportul unei “revoluții anti-democratice”. Dacă bolșevicii lui Lenin și apoi ai lui Stalin doreau să exporte revoluția socialistă, credința comunistă în teoria marxistă în toată lumea, acum armele de trolli, hackeri și agenți secreți ai lui Putin și Gherasimov exportă imperialismul rusesc, conservatorismul și falsurile cu scopul politic al refacerii defunctei Uniuni Sovietice și chiar mai mult prin elemente de război hibrid.
Buturuga mică și carul mare
Cu toate acestea, Republica Moldova s-a dovedit a fi buturuga mică care a răsturnat carul mare. Cel puțin pentru moment. Dar mai este mult până departe, să nu ne îmbătăm cu apă rece! Rusia a pierdut în Moldova pe plan propagandistic, la fel cum a pierdut la început și “războiul de trei zile” pentru cucerirea Kievului.
Generalii și liderii politici ruși au ignorat tocmai acele principii suvoroviste de război legate de subestimarea adversarului și gonflarea sau proiectarea nerealistă a propriei puteri militare, mai precis a “celei de-a doua cea mai puternică armate lumii” doar pe hârtie.
La toate acestea, s-a adăugat și subestimarea Republicii Moldova, ajutate de Occident în partea de reziliență și de contracarare a propagandei ruse. De asemenea, societatea moldovenească a devenit mai matură și mai experimentată, odată cu deschiderea largă a granițelor Europei în ultimele decenii pentru moldoveni care trăiesc deja la a doua generație în Occident.
De asemenea, diaspora moldovenească reprezintă stratul doi al societății cu pielea mai tăbăcită și creierul mai treaz la realitățile cotidiene privind oferta reprezentată de modelul european occidental și democratic și modelul totalitar, conservator și lipsit de drepturi rusesc. Diaspora a devenit un jucător tot mai greu în alegerile politice ale Republicii Moldova, pe fondul sporirii numărului celor plecați afară, dar care au rămas la gândul schimbării europene la față a Republicii Moldova.
În astfel de context, Ruski Mir nu a mai putut căpăta o atât de mare aderență în Moldova, încât să învingă ideea europeană de dezvoltare. Așa cum spuneam, totuși rezultatul la referendumul pentru modificarea Constituției și înscrierea obiectivului aderării la UE din 2024, dar și majoritatea destul de fragilă a PAS la ultimele alegeri parlamentare, constituie elemente ce trebuie să țină vigilentă Republica Moldova în continuare.
Avantajul îl face doar un vârf de baionetă, astfel că suntem departe de acea ireversibilitate despre care auzim uneori. Cu o floare nu se face primăvară și nici cu o luptă nu câștigi războiului.
Între așteptări și capacități de livrare
În 2026, guvernul Munteanu este condamnat să livreze cifre și bunăstare. Vom auzi tot mai des că Republica Moldova se împrumută tot mai mult, că se îndatorează și așa mai departe. Problemă nu sunt împrumuturile, ci plasarea inteligentă a banilor în zone în care să genereze bunăstare. Una dintre direcții trebuie să fie dezvoltarea infrastructurii care să creeze în primă fază locuri de muncă și apoi să dezvolte economia prin circulația mai rapidă a oamenilor, bunurilor și a mărfurilor pe drumuri și șosele moderne.
Acest lucru trebuie să fie complementar cu un sistem judiciar eficient și consolidarea statului de drept, precum și cu un scenariu pozitiv de finalizare a războiului, care va atrage inevitabil și acei investitori străini despre care tot vorbim. Moldova se află între România și Ucraina, doi vecini care pot oferi unul securitate și altul atractivitate economică.
În aceste condiții, Republica Moldova nu trebuie să se mulțumească cu statutul de intermediere a relațiilor și traselor economice dintre România și Ucraina, ci trebuie să gândească cum să se poziționeze mai bine în triunghiul de la Marea Neagră format din România-Ucraina-Republica Moldova.
Un astfel de parteneriat regional cu un rol cât mai bine definit pentru Chișinău poate accelera acea creștere economică care inevitabil se va răsfrânge în creșterea nivelului de trai. Republica Moldova trebuie să lucreze diplomatic nu doar în sens politic, dar și economic încă de pe acum și să fie mai vocală în ceea ce înseamnă dorința sa de a participa de reconstrucția Ucrainei. Nu într-un mod pompieristic și speculativ, ci strategic și în parteneriat cu alți jucători regionali care deja au pregătit terenul, cel puțin pe partea de autostrăzi, logistică și infrastructură portuară, așa cum este România.
Tact și inteligență
În 2026, este nevoie ca guvernanții să lucreze cât mai mult la coeziunea socială a societății. Polarizarea a ajuns la cote foarte mari, iar acest lucru pavează calea propagandei ruse ce are ca scop dezbinarea și lipsa de consens pe drumul european. PAS are nevoie să joace abil această carte și să atragă cât poate de mulți oameni din opoziție pentru a sprijini proiectele puterii. Pe de altă parte, trebuie să aplece urechea și să conlucreze și pe proiectele viabile pe care le pregătește și opoziția. Trebuie să renunțe la tonul țâfnos și uneori arogant, tradus prin “cine nu e cu noi este împotriva noastră și a UE” și să facă din parcursul european un proces tot mai incluziv care să reunească și oameni politici care pot pune umărul la dezideratul aderării.
Este nevoie de tact, inteligență pe intern și vigilență și diplomație pe extern pentru a naviga corabia aderării la UE în ape extrem de tulburi pe care Rusia le va agita și mai mare în 2026.
