Criza provocată de poluarea apei din Nistru a fost și un teren de acțiune pentru propaganda Kremlinului. Ca și în alte situații similare, aceasta a acționat pe mai multe direcții: a răspândit falsuri menite să inducă panică, a lansat versiuni alternative pentru a muta vina pe alții și a ascuns deliberat cauza reală pentru publicul din Rusia. Dincolo de dezinformare, cazul scoate în evidență o problemă mai profundă: cât de pregătită este Republica Moldova să facă față unor astfel de crize, sau unor scenarii și mai grave, într-un context regional dominat de război și atacuri hibride.
Poluarea Nistrului și racii lui Țîrdea
Primele alerte legate de contaminarea râului Nistru au apărut pe 10 martie a.c., când autoritățile au anunțat despre depistarea unei pete de petrol pe apă în zona de Nord-est a Republicii Moldova. Ulterior, autoritățile au explicat că aceasta reprezintă o urmare a atacurilor rusești asupra centralei de la Novodnestrovsk, despre care forțele armate aeriene ale Ucrainei anunțaseră pe 7 martie a.c.. În următoarele zile au fost instalate primele filtre pentru curățarea apei, iar ulterior a fost sistată alimentarea cu apă din Nistru a mai multor raioane din regiunea de nord, inclusiv a municipiului Bălți, al doilea oraș ca mărime din Republica Moldova.
În aceeași perioadă, având în vedere impactul social al subiectului, dar și faptul că această criză a apei a fost provocată de bombardamentele rusești, au apărut și primele reacții ale propagandei. Unul dintre pionieri a fost deputatul socialist Bogdan Țîrdea, care pe 14 martie a.c. a publicat un video potrivit căruia „sute de raci ar fi început să iasă din apa” Nistrului, în regiunea orașului Vadul lui Vodă, din cauza petelor de petrol, după ce anterior oamenii ar fi prins somni „uriași” de sute de kilograme. Nu este clar de unde a preluat deputatul socialist acest video, dar este evident că vocea care anunță „informațiile” este creată de inteligența artificială (după modul în care pronunță greșit terminațiile unor cuvinte, de exemplu). Videoul a fost preluat și de alte canale de telegram și rețele de socializare, iar peste câteva ore, Komsomoliskaia Pravda, în încercarea de a inocula și mai mult fricile, comenta că racii din Nistru „încearcă să se salveze prin fugă” și că ieșirea lor pe uscat „ar putea demonstra despre existența unor probleme serioase în râu”.
Jurnaliștii de fact-checking de la stopfals.md au demonstrat că imaginile video sunt vechi, preluate anterior pe mai multe conturi din Rusia și Ucraina, dar, în urma acestor demonstrații, Țîrdea doar a încercat să ia în derâdere argumentele evidente, fără însă a nega că a răspândit informații false.
O altă dezinformare propagată pentru a debusola populația a venit din partea primarului Chișinăului și liderului Mișcării Alternativa Națională, de opoziție față de guvernarea pro-europeană, Ion Ceban. În timp ce autoritățile au decis sistarea alimentării cu apă a municipiului Bălți pentru a preveni contaminarea populației și a rețelelor, acesta a declarat că apa ar fi putut fi utilizată în gospodării. Veridica a demontat această narațiune, care avea ca scop evident inflamarea populației într-o situație de criză și deturnarea atenției de la cauza reală a problemei.
Tactica struțului
Pentru publicul din Rusia, strategia pentru acest caz a fost ascunderea adevărului, adică trecerea sub tăcere a cauzelor crizei. În general, presa din Rusia nu prea a acordat atenție acestui caz până pe 17 martie a.c., atunci când a fost convocat ambasadorul (neacreditat) al Rusiei, Oleg Ozerov, căruia i-a fost înmânată tradiționala notă de protest, dar, de această dată, și o sticluță cu apă poluată din Nistru. Zeci de publicații ruse au relatat despre convocarea ambasadorului și, respectiv, au fost nevoite să explice contextul, dar au luat apă în gură, când s-a ajuns la cauza poluării Nistrului, utilizând o formulă ambiguă, trasă ca la indigo, probabil transmisă de centrul de comandă: „Cauza este poluarea continuă a Nistrului: sursa deversărilor continuă să arunce deșeuri în râu, iar, potrivit Ministerului Economiei al Ucrainei, scurgerea are loc în zona Hidrocentralei Nistrene, din regiunea Cernăuți”.
Cea mai bună apărare e atacul
Însă pentru că gluma se îngroșa, iar mai multe raioane din nord și municipiul Bălți au rămas fără apă, propaganda a trecut la atac lansând narațiunea că de fapt, cauza poluării ar fi fost un camion ucrainean, răsturnat pe podul de la Otaci. Aceasta a pornit de la fostul consilier municipal al Platformei DA Ruslan Verbițchi. Acesta susținea că avea informația de la „surse”: „Neoficial: sursele spun că, un camion ucrainean s-ar fi răsturnat cu 30 de tone de ulei și combustibil pe podul de la Otaci. Despre asta cunoaște foarte multă lume de la Nord”. Pe lângă faptul că nu prezintă nicio dovadă în acest sens, narațiunea respectivă nu explică nici cum eventuala pată de ulei și combustibil (apropo, poate oare un camion să fie încărcat și cu ulei și cu combustibil în același timp?) de la Otaci a ajuns cu peste 20 de km în amonte, adică în susul Nistrului, până la Naslavcea?
În pofida acestor neconcordanțe, afirmațiile lui Verbițchi au fost preluate în mediul online, iar propaganda rusă a identificat, cu această ocazie și vinovatul - „Ucraina a lăsat Moldova fără apă potabilă”, după cum a titrat ng.ru.
În acest caz, propaganda a aplicat un tipar deja consacrat: a inundat spațiul public cu narațiuni false și contradictorii pentru a crea confuzie și a decredibiliza comunicarea oficială, adaptând mesajele în funcție de publicul-țintă. Pentru publicul din Rusia a fost folosită deliberat „tactica struțului” – mușamalizarea cauzei reale a poluării apei din Nistru – cu scopul de a ascunde responsabilitatea bombardamentelor rusești asupra infrastructurii ucrainene, care au provocat direct o criză cu impact umanitar în Republica Moldova.
Statul trebuie să își facă propriile „teme”
Per ansamblu, autoritățile au avut, aparent, un comportament corect: au informat relativ prompt și constant publicul, în special prin intermediul ministrului Mediului, Gheorghe Hajder. Totuși, au lipsit explicațiile detaliate privind cauzele, precum și instrumentele vizuale esențiale – infografice, hărți interactive, scenarii explicate public – care ar fi redus semnificativ spațiul pentru interpretări, manipulări și narațiuni false.
În același timp, așa cum a remarcat Veridica într-un editorial recent, această situație a demonstrat lipsa unui scenariu de criză pentru cazul în care Rusia ar distruge infrastructura hidrocentralei de la Novodnistrovsk şi ar duce la poluarea apelor Nistrului sau ar provoca o inundaţie gravă. În același timp, acest caz a demonstrat încă o dată că Republica Moldova nu este singură. În primul rând, ca de obicei, a venit sprijinul din România - cu echipamente și specialiști pentru depoluarea apei. La rândul său, UE a activat mecanismul de protecție civilă pentru a ajuta autoritățile să curețele apa râului. Totuși, niciun ajutor extern nu poate fi eficient, rapid și suficient dacă statul nu își face propriile „teme”: nu anticipează riscurile, nu are planuri elaborate din timp și nu este pregătit pentru crize similare sau chiar mai grave, care pot apărea oricând în contextul războiului din regiune.
