După Putin, vine și Trump să șocheze lumea la început de an cu o „operație” militară specială, în Venezuela, „operație” ce s-a și încheiat în aceeași zi de 3 ianuarie cu răpirea și transportarea președintelui Nicolas Maduro într-o închisoare din New York, pentru a fi deferit justiției, acuzat de narcoterorism și trafic de droguri. Ceea ce urmează e mai puțin spectaculos și va dura, s-ar putea ca deep state să intervină și să modifice planurile lui Trump, dar, în mod evident, el a dat lovitura, l-a egalat ușor, dacă nu chiar l-a eclipsat pe Putin. De menționat că președintele american nu e ipocrit, nu s-a jurat că nu va ataca.
De ce tace Putin?
Moscova, care a avertizat, la finele anului trecut, Washingtonul că va proteja Venezuela posesoare de cele mai mari rezerve de petrol din lume, a cerut imediat convocarea Consiliului de Securitate al ONU, afirmând că americanii au comis o „agresiune militară”. Ulterior MID a mai coborât tonul, iar Putin a păstrat în general tăcerea, ca de obicei, când se pomenește într-o situație jenantă.
Maduro era un aliat, un „partener strategic” drag inimii lui Putin, căci lupta cu imperialismul american, a recunoscut oficial anexarea Crimeii, a cumpărat masiv armament rusesc - sisteme avansate de apărare aeriană (S-300VM (Antey-2500), Buk-M2, Pechora-2M), avioane de vânătoare (21 de unități Su-30MK2), echipamente terestre și rachete (peste 90 de tancuri T-72, sisteme de lansatoare de rachete multiple Smerch și aproximativ 5.000 de rachete antiaeriene portabile Igla-S). Ultimle livrări suplimentare de sisteme Pantsir și complexe Buk-M2 s-au făcut în octombrie 2025.
Ineficiența sistemelor aeriene rusești nu e singurul motiv de tristețe pentru președintele rus. El nu mai este singurul, unicul. I s-a pus în față un exemplu de „operație” militară specială (OMS) reușită, un model, un master-clas într-un domeniu pe care credea că îl posedă cel mai bine, atrăgând acum, volens-nolens, comparații nemăgulitoare pentru sine și generalii săi.
Dictatorul la dictator trage
Concepută pentru 3-4 zile, operația militară specială începută de Rusia în Ucraina s-a transformat într-un veritabil război de uzură, cel mai mare din Europa după cel de-al doilea război mondial, căruia nu i se vede capătul nici după aproape patru ani de lupte sângeroase, golind trezoreria rusă, ruinând Gazpromul, afacerile mici și mijlocii, întârziind plata salariilor – cum să nu recunoști că Trump e mai „smart”? Eșuând cu arestarea lui Zelenski, Putin este nevoit să suporte ironiile și urările „indecente”, din punctul de vedere al propagandiștilor ruși, din partea unui președinte-comedian, iar faptul că și Maduro e dictator îl face pe atotputernicul lider de la Kremlin să se gândească, volens-nolens, la posibilele meandre ale sorții.
Ironia e și mai mare când îți dai seama că în timp ce Putin i se plângea că Zelenski i-a atacat reședința din Valdai, Trump planificase deja asaltul reședinței lui Maduro din Caracas. „Nu este momentul potrivit. Una e să atace pentru că sunt atacaţi. Alta e să-i atace casa”, a rezumat atunci Trump, precizând că e „foarte furios” pe Zelenski. „Nu este momentul potrivit” – aceasta era de fapt motivul supărării sale.
Lumea multipolară e imprevizibilă
După ce Putin însuși a ignorat în câteva rânduri dreptul internațional și Charta ONU, începând cu anexarea Crimeii în 2014, cum să pretinzi acum să aperi suveranitatea Venezuelei încălcată de americani? Cutia Pandorei a fost deschisă chiar de el! Astfel, „lumea multipolară” pentru care luptă Rusia în Ucraina prinde contur, urmărim în direct încercările de împărțire a globului în sfere de influență, de instaurare a dreptului forței asupra forței dreptului, observăm în timp real cum viitorul devine tot mai imprevizibil.
Dacă judecăm după declarația MID, nici liderul rebeliunii internaționale împotriva hegemoniei americane nu e încântat de noua ordine în proces de naștere. Căci cu venirea lui Trump la putere, SUA renunță la funcția de „polițist”, preluând apucăturile „băieților răi”, fără a se sinchisi de pretențiile altor „supraputeri” care au investit enorm în Venezuela. E vorba nu numai de Rusia, ci și de China. E tocmai cazul când socoteala de acasă (de la Kremlin) nu se potrivește cu cea de la târg.
Când vrei dar nu poți
Unii „suveraniști” consideră că operația lui Trump din Venezuela e un semn ce confirmă retragerea SUA din Europa, în special din partea ei estică, în avantajul Rusiei, în urma unei înțelegeri secrete ruso-americane (Yalta 2). Să nu ne grăbim însă cu concluziile. Yalta a existat fiindcă URSS era suficient de puternică ca să-și țină sub control „lagărul” ce i-a revenit, pedepsind dur eforturile de evadare a unor state „nerecunoscătoare”.
Mersul „operației” începute acum patru ani în Ucraina demonstrează că Rusia nu se compară cu URSS, ea nu reușește să „înghită” suficient de repede nici măcar cele patru regiuni ucrainene anexate oficial, anticipat. Și dacă Europa va susține, cu tot potențialul său economic, militar, uman, statul ucrainean, Moscova s-ar putea confrunta cu o nouă realitate: că dispune iarăși, ca pe vremuri, de „sferă de influență”, dar nu mai este capabilă să se folosească de ea.
Narcoterorismul și șantajul nuclear
Terorismul și șantajul nuclear al lui Putin nu este mai inofensiv decât „narcoterorismul și traficul de droguri” a lui Maduro. Și dacă Trump e consecvent, ar trebui să ne așteptăm ca operația militară specială din Venezuela să producă efecte și pe frontul din Ucraina.
Deocamdată, în timp ce toată lumea așteaptă ca demența lui Putin să scadă, să intre în remisiune, se întâmplă exact invers, simptomele persistă și se agravează, retorica agresivă, ultimativă vizează nu numai Ucraina, nu numai ceea ce se numește „spațiu post-sovietic, inclusiv Republica Moldova, ci și Europa întreagă, pretențiile teritoriale cresc iar bombardarea orașelor și satelor ucrainene se intensifică, neglijându-se pierderile umane enorme al căror număr se ține în secret.
Se descoperă din arhivele americane că președintele rus era tulburat de la începutul carierei sale prezidențiale de idei revanșarde, afirmând că noile state independente formate după desființarea URSS posedă teritorii cedate generos de Rusia, că Ucraina ar fi un „stat artificial”...
Apologia războiului și neonazismul rus
Propaganda războiului în Rusia a atins cote nebănuite, depășind „lupta pentru pace” în URSS. Apologia războiului se îmbină cinic cu ideile mai vechi ale superiorități ruse formând un adevărat aliaj neonazist.
„Războiul a redat sens generației mele, care la un moment dat credea că Patria nu mai există. A devenit clar că omul este făcut pentru război. În război, tot ce este mai bun iese la suprafață. … Rușii sunt făcuți pentru victorie. Aceasta este ceea ce ne deosebește de toți ceilalți. Războiul, prin natura sa, este sfânt. … Suntem ruși, Dumnezeu este cu noi.” – aceste idei au răsunat la Kremlin, în prezența lui Putin, care îl decora pe autorul lor, Vladimir Soloviov, unul dintre propagandiștii cei mai zeloși, cei mai cinici, cei mai agresivi, ai războiului împotriva Ucrainei.
Să găsești „sens” în omorârea „poporului frățesc” ucrainean, pentru că îi consideri „ruși”, ce poate fi mai absurd? Sentimentele animalice, cruzimea, lăcomia ce ies la suprafață în război să fie „tot ce este mai bun” în Rusia? Dacă spui că rușii „sunt făcuți pentru victorie”, cu același success poți spune că ei sunt făcuți pentru votcă. Dacă Dumnezeu e cu rușii, celelalte popoare oprimate de ruși se vor dezice de Dumnezeu!
Bezmetice, halucinante, frazele respective au fost rostite nu o singură data (ca și chemările de a bombarda Londra, Parisul, Berlinul, Varșovia etc) în emisiunile lui Soloviov. Faptul că Putin a găsit de cuviință să-l decoreze înseamnă că gândește la fel.
Trump știe că Putin minte
Pentru a respinge eforturile de pace ale președintelui american, Putin a inventat un atac cu drone ale forțelor armate ucrainene asupra reședinței sale din Valdai (deși un asemenea atac asupra celui care a declanșat războiul împotriva Ucrainei ar fi legitim).
Cu toate astea, există șanse ca războiul să fie oprit anul acesta, dacă Trump, care nu mai poate da înapoi fără pierderi imense pentru reputația sa și care începe să înțeleagă că este dus de nas (a distribuit un articol din New York Post în care se vorbește despre scenariile inventate de Putin, pentru a torpila planul de pace acceptat de Zelenski), va pune în funcție toate pârghiile pe care la are la dispoziție. Succesul „operației” din Venezuela îl poate inspira pe președintele american la noi fapte de „curaj”, el a și declarat că oprirea războiului din Ucraina rămâne pe agenda sa, căci Putin l-a dezamăgit, „a ucis prea mulți oameni”.
Sondajele arată că și rușii s-au săturat de război. Însă, chiar dacă armata rusă va ocupa întreg Donbasul, spiritul imperial nu va fi satisfăcut. Căci ștacheta „operației” militare speciale a fost ridicată atât de sus, încât concesiile pe care le acceptă Zelenski, presat de Trump, nu-i încântă pe ruși, le pare prea puțin, nu confirmă fără putință de tăgadă că „rușii sunt făcuți pentru victorie”.
