Deși părea un lucru relativ ușor, cursa prezidențială din Republica Moldova a devenit o luptă la baionetă. Este o ciocnire existențială între două tipuri de viitor. Unul alături de Uniunea Europeană și valorile Vestului, cealaltă variantă reprezintă o revenire la metehnele trecutului cu un stat cleptocratic pe intern și manevrat de Rusia pe extern.
Lupta prezidențială nu se reduce la două nume, între două persoane pe care le placem mai mult sau mai puțin. Ea reprezintă două sisteme de guvernare care își vor pune amprenta pe viitorul acestui mic stat pe care presa străină îl va numi în continuare ex-sovietic, cu conotații peiorative, sau viitorul membru al UE.
Alegerea de duminică este crucială, poate cea mai importantă din ultimii 33 de ani de la fondarea ca stat a Republicii Moldova. Este momentul în care Republica Moldova mai poate face un pas înainte, sau va face doi înapoi. Va sta demnă și pe un curs ce-i hărăzește un viitor prosper și în siguranță, sau se va îngloda din nou în obscuritatea celor 50 de nuanțe de cenușiu în care a pendulat ca urmare a politicilor recurente legate de “vițelul blând cu două mame”.
Paratrasnet al intereselor obscure
Alexandr Stoianoglo a părut în această campanie, dar și la singura dezbatere la care a participat, un personaj mai degrabă apatic, total lipsit de carismă. Până aici nu ar fi deloc departe de media politicienilor clasici din Republica Moldova. Problema constă în faptul că mai degrabă a părut un diletant pe tot ce presupune funcția de președinte al unui stat. Fie el și Republica Moldova.
Fostul procuror a părut mai degrabă un necunoscător în tot ce ține de politică internă și externă. Nu mai vorbim de politici economice acolo unde a vrut să o combată pe Maia Sandu, economistă cu studii la Harvard și stagii de lucru în Banca Mondială, despre cum merge economia Republicii Moldova cu citate neverificate factual din doi “corifei” al politicii de pe Bâc - Andrei Năstase și Vlad Filat.
Pe lângă stângăcia mânuirii verbului în limba de stat a Republicii Moldova, Alexandr Stoianoglo a ocolit vinovat și subiectul kuliok-ului cu șpagă recurentă primit de Igor Dodon de la oligarhul fugar Vladimir Plahotniuc. Nu a putut da explicații plauzibile nici de ce l-a scos pe alt oligarh cu valențe de raider și spălătorul de miliarde de dolari din Rusia, Veaceslav Platon.
Alexandr Stoianoglo a mimat în timpul dezbaterii și un soi de adversitate față de Ilan Șor, dar în același timp nu a spus nimic despre faptul că tocmai banii lui Șor, alocați din conturile Kremlinului, i-au ridicat scorul semnificativ în primul tur. Este greu de crezut că o persoană care eliberează un infractor din închisoare în timpul mandatului de procuror general, nu va face uz de dreptul președintelui de a grația pentru penalii de vârf ca să le răsplătească generozitatea ajutorului primit pentru a ajunge președinte. Mai ales că există un precedent prin eliberarea din închisoare a lui Platon.
Stoianoglo este prototipul șmecherului perfect ce militează pentru statalitatea Republicii Moldova, are pașaport românesc și este gata de cele mai mari compromisuri în slujba Rusiei.
Stoianoglo are un bagaj greu de explicat și în privința lui Igor Dodon care are și el nu mai puțin de cinci capete de acuzare în instanță și îl folosește în prezent ca pe un paravan. Este dificil de crezut că, odată ajuns președinte și fără un partid de talia PSRM-ului, Stoianoglo ar putea emite pretenții de lider.
Republica Moldova ar fi condusă prin proxy de Igor Dodon, respectiv curatorii săi de la Moscova. Aici nu încape niciun dubiu. De altfel, nici Alexandr Stoianoglo nu pare să-și asume vreun rol de președinte, ci vrea doar să-și rezolve probleme din instanță pe care și el le are pe cele trei capete de acuzare. Vorbim de abuz în serviciu și corupție.
Mai mult decât atât, eventuala alegere a lui Alexandr Stoianoglo va pune inevitabil “pe așteptare” drumul european al Republicii Moldova. Cu toate că acesta vorbește în aceleași clișee folosire anterior de Voronin sau Dodon despre politica de a fi și cu Estul, și Vestul.
Acest lucru nu este tolerat de Bruxelles, dar convine de minune Rusiei care vrea să bage Republica Moldova într-o stare de “in limbo”. Într-un soi de purgatoriu geopolitic fără ieșire. Să ne înțelegem bine, rolul lui Stoianoglo ca președinte nu va fi decât să obstrucționeze cu scopul de a duce în derizoriu drumul european. Un alt pericol în cazul alegerii lui Alexandr Stoianoglo în fotoliul de președinte îl reprezintă și domeniul de apărare și securitate.
Cu un președinte-marionetă al cărui sfori sunt trase de păpușarii „subdiviziunii moldovenești” din cadrul Administrației Președintelui Federației Ruse, este greu de crezut că România și Ucraina vor avea o atitudine binevoitoare.
Dacă relațiile cu România vor fi înghețate la un nivel politicos, nu același lucru va veni și din partea Kievului. Ucraina nu vrea probleme în spatele frontului cu un regim pro-rus la Chișinău. Pericolul “belarusificării” Republicii Moldova ca poligon de lansare a intereselor rusești este de neconceput pentru ucraineni care nu vor sta deloc cu mâinile în sân. Iar acest lucru nu exclude, oricât de paradoxal și alarmant ar suna, un scenariu militar.
O ultimă speranță
Pe cealaltă parte a cântarului stă Maia Sandu. Un lider care militează deschis pentru aderarea la UE a Republicii Moldova și așezarea Chișinăului la masă cu toate capitalele lumii europene civilizate. Sigur, slaba comunicare și cocoțarea într-un turn de fildeș de câțiva strategici slabi de lângă ea pe care îi apără cu înverșunare, au făcut-o un pic ruptă de realitate în toți acești patru ani de putere absolută.
Maia Sandu s-a concentrat atât de mult pe politica externă, acolo unde a dat cel mai bun randament, încât a pierdut concentrarea pe intern. A considerat că betonarea din exterior a Republicii Moldova va aduce cu sine și o reziliență mai mare pe intern.
În privința politicii externe a mers brici. Maia Sandu a adus de departe cele mai bune rezultate în politică externă în parcrusul european de astăzi și mai ales miliarde de euro din partea partenerilor occidentali. Dar pe intern nu a fost în stare să ralieze mai multe forțe în jurul ideilor sale politice sau să transmisă oamenilor simpli povestea beneficiilor UE..
S-au comis greșeli grave. În special în zona de apărare și securitate, acolo unde banii rusești ai lui Șor au trecut ca printr-un șvaițer de filtrele unei poliții semi-competente și ale unor servicii speciale în plină reformare, dar și cu concurența unui sistem judiciar format din procurori și judecători corupți care au așteptat la cotitură rafuiala cu Maia Sandu și sistemul pe care îl reprezintă.
Cu toate aceste handicapuri, Maia Sandu reprezintă astăzi poate ultima redută de credibilitate a Republicii Moldova în UE și SUA. Tocmai de aceea rușii au transformat-o într-o țintă primordială. Chiar și acest referendum de care s-a legat Maia Sandu imagologic, a fost tot o țintă din perspectiva Maiei Sandu care trebuia doborâtă la pachet cu acest referendum.
Rușii vor forța și vor arunca în joc tot ce se poate pentru ca această piesă de șah să fie scoasă de pe tablă. Cu un lider învins, partidelor pro-Kremlin li se oferă șansa să preia inițiativa politică pentru parlamentarele din vară.
Așadar, miza este una multi-vectorială pentru Moscova care nu se va mulțumi doar cu un scor slab la referendum pentru partida pro-europeană, ci va încerca să lovească la fundamentul ideii pro-europene prin învingerea Maiei Sandu. O stare de depresie generală, combinată cu o rețea perfectată în ultimii ani și care funcționează ceas în prezent, va fi climatul perfect pentru Rusia pentru a răsturna tot chiar din interiorul Republicii Moldova și fără a implica tentative de răsturnare a puterii în stradă.
Tocmai de aceea, în dezbaterea de duminica trecută, Stoianoglo a cerut un pact de tranziție pașnică a puterii, în cazul în care Sandu va pierde turul doi, cu un șantaj de tip golănesc al Kremlinului, potrivit căruia Stoianoglo nu-și va scoate oamenii la proteste. O amenințare fățișă care contrastează total cu prima ofertă din debutul dezbaterilor ca cei doi candidați să semneze un pact de aderare la UE a Republicii Moldova.
Moscova este conștientă că doar un astfel de scenariu, mai puțin belicos, îi va fi favorabil și că nu va putea face față unei intervenții a Ucrainei, României, UE și SUA în cazul unor scenarii de dezordine în stradă. Ne aflăm într-un un punct de inflexiune. Este nevoie de gândire critică, matură și rațională. De lăsare la o parte a frustrărilor și supărărilor prin voturi de protest. Este nevoie ca toată societatea să se unească în jurul ideii despre cum vrea să-și proiecteze viitorul. Alegerea este simplă: mergem spre UE, sau ne întoarcem să gravităm pe orbita Rusiei lui Putin. Restul este cancan!
