Războiul din Ucraina este cea mai mare amenințare la adresa securității de pe continentul european după cel de al doilea război mondial și, totodată, este o provocare de ordin geopolitic și existențial pentru Uniunea Europeană ca proiect comunitar. Războiul din Ucraina este și un test important pentru viitorul Uniunii Europene ca organizație suprastatală. Deloc întâmplător, tot mai mulți lideri europeni vorbesc despre necesitatea reformării modului de luare a deciziilor în cadrul Uniunii Europene, pentru ca ea să fie mai adaptabilă la noile provocări și capabilă să ia hotărâri mai rapid.
Populismul eurosceptic din statele europene
Pandemia provocată de Covid-19 a perturbat grav economiile statelor UE și a dus la apariția multor frustrări în societățile europene. Războiul din Ucraina, declanșat intenționat de Rusia imediat după pandemie, doar a adâncit aceste frustrări prezente în multe state din Europa. În perioadele complicate ale istoriei, soluțiile autoritare și populiste, care vin cu propuneri simple pentru a rezolva nevoile oamenilor, sunt atractive pentru electorat. Spre exemplu, așa a fost după primul război mondial când Europa a trecut printr-un val de autoritarism. Cele mai cunoscute exemple din acea perioadă sunt cele a mișcării fasciste din Italia și a partidului nazist în Germania.
Populismul eurosceptic, sau așa numită abordare suveranistă, devine din ce în ce mai populară în statele europene. Este binecunoscut și populismul lui Viktor Orban, care a transformat Ungaria într-un adevărat „cal troian” al Rusiei în Uniunea Europeană. Se înregistrează o creștere a popularității partidelor populiste de extremă dreaptă și în Franța (Rassemblement National), Austria (Partidul Libertății, care la recentele alegeri a acumulat cel mai mare scor electoral), Olanda (Partidul pentru Libertate, parte a guvernului olandez) și, chiar, Germania (Alternativa pentru Germania a obținut recent victorie la alegerile din landurile de est). Pe lângă acestea, avem partide populiste eurosceptice puternice și în Italia, Suedia, Slovacia, Bulgaria.
În general, aceste partide promovează câteva teme comune, cele mai răspândite fiind adoptarea de politici anti-imigraționiste și opunerea față de extinderea Uniunii Europene sau chiar ieșirea din UE. Mai nou, o bună parte din aceste partide cer oprirea ajutorului militar pentru Ucraina. Liderii multora dintre ele nu-și ascund sau, chiar, își exprimă deschis simpatia față de Putin. Kremlinul, la rândul său, deși neagă că s-ar implica în procesele politice și electorale din statele europene, a sprijinit constant partidele „antisistem” din Europa.
Totuși, la finele anului 2023, în contextul super-anului electoral 2024 la nivel european, fostul președinte rus Dmitri Medvedev, într-un mesaj postat pe canalul său de Telegram, a vorbit despre necesitatea de a sprijini partidele „antisistem”. Putem remarca cu ochiul liber cum unele forțe extremiste din Europa, deși neagă orice legătură cu Kremlinul, afirmând că ele promovează interesul național al țării lor, oricum preiau și promovează narațiunile și dezinformările rusești, inclusiv cele cu privire la războiul din Ucraina.
Coeziunea internă a Uniunii Europene
Populismul eurosceptic afectează serios funcționalitatea decizională a Uniunii Europene, având efect direct asupra unuia din princiipele de bază ale UE – coeziunea internă. Unitatea decizională a Uniunii Europene a fost pusă la încercare deseori în momentele în care Bruxellesul a adoptat măsuri de suport a Ucrainei și a introdus pachete de sancțiuni la adresa Rusiei. În aceste situații, Ungaria, în mod obișnuit deja, întârzia deciziile, încercând să obține cât mai multe dividende pentru statul maghiar. Deja a devenit celebru episodul când Victor Orban „a băut o cafea în afara sălii” în timpul votului Consiliului European pentru începerea negocierilor de aderare la UE cu Republica Moldova și Ucraina, la 14 decembrie 2023.
În ceea ce privește problema ucraineană, populiștii europeni sunt pentru reducerea sau chiar stoparea livrărilor de armament către Kiev și începerea imediată a negocierilor de pace. Spre exemplu, aceste sentimente antirăzboi au fost speculate în estul Germaniei de către Alternativa pentru Germania. În Austria, Partidul Libertății se declară împotriva ajutorului acordat Ucrainei și pentru anularea sancțiunilor impuse Rusiei de către Uniunea Europeană. Argumentul pe care îl invocă este că sancțiunile afectează Austria mai mult decât prejudiciază Rusia.
Paradoxul constă că Rusia susține partidele radicale anti-sistem din Europa pentru a submina democrațiile europene, exploatând la maxim unul dintre principiile democratice fundamentale – pluralismul politic. Scopul Rusiei este ca aceste partide de extremă să urce cât mai mult în preferințele electoratului. Ideal pentru Rusia ar fi ca unele din ele să ajungă la guvernare pentru a multiplica în interiorul Uniunii Europene „modelul Orban”. Sau, prin intermediul partidelor antisistem, să crească comunități anti-occidentale în interiorul statelor europene capabile să perturbe democrația din aceste țări.
Războiul din Ucraina a pus Uniunea Europeană în fața unei realități clare – necesitatea de a se reforma. Puterile autoritare contestă prin acțiuni provocatoare și sfidătoare actuala ordine internațională, constituită după războiul doi mondial, reieșind din normele dreptului internațional public, documentul de căpătâi fiind Carta Organizației Națiunilor Unite. Invadarea Ucrainei de către Rusia și conflictul din Orientul Apropiat și Mijlociu sunt cele mai vizibile manifestări ale autoritarismului contra democrației liberale, dar nici pe departe nu sunt unicele. Deși a reușit să acționeze, în linii mari, ca un actor unic în abordarea relației cu Rusia în gestionarea dosarului ucrainean, Uniunea Europeană este puternic influențată din interior și exterior la nivel de coeziune internă și funcționalitate.
Concluzii
În următoarea perioadă, Uniunea Europeană va avea de gestionat o serie de dosare dificile. Unele dintre acestea, printre care și dosarul ucrainean, vor fi fundamentale pentru viitorul democrației în Europa. Menținerea sprijinului pentru Ucraina, paralel cu identificarea unei formule de pace, este esențială în perspectiva demonstrării viabilității valorilor și principiilor democratice de care se ghidează UE din momentul înființării sale, în contrast cu modelele politice nedemocratice de organizare a societății. Pe de altă parte, acest sprijin în creștere pentru Ucraina ar putea alimenta riscul divizării în interiorul Uniunii Europene și tentațiile electoratului de a accepta propunerile populiste ale formațiunile politice extremiste și autoritare. Fără îndoială, pe aceste tendințe populiste din statele europene a mizat Putin când a decis să înceapă războiul în Ucraina și le susține în continuare pentru a slăbi solidaritatea europeană. Cu certitudine, Uniunea Europeană conștientizează provocările noilor realități politice și geopolitice de pe continent și în lume și va identifica soluții pentru depășirea lor.