Donații
Veridica.ro
O știre importantă a trecut aproape neobservată în spațiul mediatic de la Chișinău. Este vorba despre ședinta Consiliul Suprem de Apărarea a Țării (CSAT) din 19 septembrie de la București în care Republica Moldova a avut un rol dominant în contextul unor discuții foarte importante despre securitatea regiunii.
Autoritățile de la București au menționat necesitatea sporirii ajutorului dat Chișinăului pentru a lupta cu acțiunile hibride ale Rusiei împotriva Republicii Moldova, pe fundalul invaziei militare ruse în Ucraina. România ajută deja ca spațiul informațional al Republicii Moldova să rămână unul cât mai curat și, mai ales, unul care să ofere informație credibilă pentru cetățeni.
De asemenea, consilierii români sunt prezenți în toate instituțiile de forță în care oferă deja expertiza lor. Totodată, instituțiile cheie din Republica Moldova beneficiază de expertiza și sprijinul experților români în materie de apărare cibernetică. Nu în ultimul rând, chiar și Bruxellesul a delegat un ambasador român - Cosmin Dinescu,- la Misiunea de Parteneriat a UE în Republica Moldova (EUPM Moldova), misiune care lucrează pentru a combate amenințările hibride din partea Rusiei. Așadar, Bucureștiul lucrează intens și foarte discret pe partea asigurării securității Republicii Moldova.
Noile discuții din CSAT privind întărirea securității Republicii Moldova de către România țin cont de contextul politic extern și intern. Ele sunt condiționate de intensificarea ostilităților și de schimbarea tacticii Ucrainei față de Rusia, care poate fi exprimată prin sintagma „cea mai bună apărare este atacul”. Ele sunt, de asemenea, legate de contextul intern al Republicii Moldova, și anume de concentrarea, într-o perioadă de aproximativ 10 luni, a celor mai importante evenimente politice capabile să susțină sau să creeze perturbări grave în parcursul european al Chișinăului.
Drumul european al Republicii Moldova, deziderat de țară pentru București
Astfel, CSAT precizează - cu o nuanță explicită - ireversibilitatea parcursului european ca cel mai important obiectiv de politică externă al României. Cu alte cuvinte, România va aloca resurse și atenția ei neabătută spre acest obiectiv din proximitatea sa. Acest lucru nu poate decât să bucure Republica Moldova care se află în fața unui test fără precedent.
Rusia își joacă ultimele sale cărți privind păstrarea unei puternice influențe în Republica Moldova. Dacă Republica Moldova va reuși să aibă un președinte pro-european în continuare, dacă va câștiga și în cazul referendumului pentru integrare europeană (de preferat cu un scor cât mai mare) și dacă va avea și o majoritate pro-europeană în Parlament în 2025 cu riscuri de coabitare politică cât mai mică cu diverse forțe din zona de centru-stânga, într-o mare măsură va fi “game over” pentru Rusia în ceea ce privește dominația ei asupra acestui spațiu.
La nivel mai mare, ar însemna și pierderea controlului pe care Moscova îl exercită de circa 80 de ani în Republica Moldova. Într-un astfel de scenariu politic, colapsul regiunii transnistrene și recâștigarea controlului informațional asupra regiunii sudice găgăuze vor fi doar chestiuni de timp ce se vor realiza printr-o tranziție pașnică de putere, fără mișcări bruște.
Deși este implicată plenar în Republica Moldova prin prisma celor peste un milion de cetățeni pe care îi are aici, România merge imagologic în tandem cu partenerii săi europeni în a ajuta Chișinăul. Fără mișcări directe care să atragă atenția și mai degrabă prin mijloace incluzive de implicare a aliaților săi regionali.
Dacă pe partea economică România a implicat activ Germania și Franța în Platforma de sprijin pentru Republica Moldova, acolo unde în ultimii doi ani și jumătate s-au strâns peste două miliarde de euro în granturi, împrumuturi și diverse ajutoare, este timpul ca România să acționeze și în spațiul de apărare și securitate.
România va ajuta astfel Republica Moldova în contextul unor mari incertitudini ce țin de războiul din proximitatea sa, dar și în ceea ce privește luptele politice interne din care nu putem exclude revenirea la putere a unor forțe proruse care ar creea perturbări grave din punct de vedere al securității regionale.
România caută implicarea B9 în sporirea gradului regional de securitate
De altfel, aproape simultan cu ședința CSAT, ministrul Apărării de la București, Angel Tîlvăr, vorbea despre incluziunea partenerilor României din zona estica a Europei reuniți în format București 9 (B9) privind “atingerea dezideratului de integrare europeană a Republicii Moldova”. În ultimii circa 10 ani de zile, formatul B9 care reunește miniștrii apărării și de externe din toate statele membre UE și NATO din zona Europei de Est a căpătat o relevanță din ce în ce mai mare cu România ca vioară principală.
Ministrul român al Apărării a reluat dezideratele politico-militare, cu modificările actuale, ale mareșalului polonez, Josef Pilsudski din perioada interbelică, cunoscute în literatura de specialitate ca Intermarium de creare a unui cordon sanitar de la Marea Baltică la Marea Neagră. Angel Tîlvar a cerut întărirea flancului estic al NATO ca o “investiție sigură în securitatea regiunii Mării Negre și a Europei”.
În prezent, Bucureștiul analizează posibilitatea doborârii dronelor care pun în pericol securitatea României, chiar dacă ele sunt lansate asupra unor teritorii vecine din zona Ismail-Reni. Acest lucru ar însemna, de asemenea, și un scut într-o bună măsură și asupra Republicii Moldova.
Dacă mergem cu doar câteva luni mai în urmă, în aprilie, România lansa un nou proiect de lege ce vorbea de „protejarea cetățenilor români aflați în pericol în afara țării”. Acesta era un concept nou ce prevedea asumare pe linie de securitate și apărare a voinței Bucureștiului de a-și asuma răspundere pe aceste două paliere în privința Republicii Moldova în scenarii militare nefaste pentru Chișinău.
Potrivit proiectului de lege, „la propunerea premierului, președintele României poate dispune măsurile necesare în acest sens”. De asemenea, Parlamentul „poate aproba angajarea forțelor armate în misiuni desfășurate pe teritoriul altor state, cu scopul de a contracara amenințările hibride”. În acest caz, șeful statului român este cel care propune trimiterea unor forțe militare sau non-militare în afara teritoriului național, după consultarea CSAT.
Sigur, comunicarea strategică de la Chișinău a acționat în sensul de a nu da apă la moară propagandei ruse și a preferat să meargă pe declarații diplomatice privind neutralitatea Republicii Moldova. Știm foarte bine că nici măcar garanții internaționale nu au oprit Rusia să atace Ucraina, iar neutralitatea Republicii Moldova este doar un balon de săpun în fața militarismul rus în regiune.
Dar cu toate acestea, se dorește păstrarea unor aparențe diplomatice și rezervate de a nu antagoniza Rusia și mai tare în scopul prezervării actualui status quo la nivel de securitate și apărăre.
Aceste măsuri graduale, pe care le-am inventariat până acum, nu ar trebui să ne mire. De altfel, totul decurge din declarațiile șefului statului de la București, Klaus Iohannis, potrivit căruia România este gata să sprijine Chișinăul „în orice scenariu”, declarații formulate în februarie 2023, la circa un an de la invazia rusă în Ucraina. Contextul este unul extrem de volatil, iar certitudinea unui ajutor de acest calibru nu poate veni decât în cazul în care Republica Moldova rămâne pe axul european, cu o putere pro-europeană în frunte care să continue acest parcurs ce se dorește să fie unul ireversibil.
