Victoria unui candidat suveranist, la alegerile prezidențiale din România, care ar fi promovat narațiuni rusești la adresa Uniunii Europene, ar fi reprezentat o mare victorie geopolitică pentru Moscova în războiul său hibrid declanșat contra Occidentului, în particular contra UE. În mod special, victoria unui suveranist în România ar fi fost și un imbold puternic pentru partida pro-rusă din Republica Moldova în perspectiva alegerilor parlamentare din 28 septembrie a.c., scrutin de o importanță majoră pentru parcursul european al Chișinăului, dar și pentru planurile geopolitice ale Kremlinului în sud-estul Europei.
Rusia dă vina pe Franța pentru înfrângerea sa în România
Victoria proeuropeanului Nicușor Dan, care l-a învins pe euroscepticul populist George Simion, trebuia să liniștească apele politice în România, după învolburata perioadă electorală și să readucă viața politică românească în albia firească. Și, în linii mari, clasa politică românească se îndreaptă spre normalitate, prioritățile politicienilor români, în momentul de față, fiind legate de alegerea cabinetului de miniștri care urmează să guverneze România în condițiile unui problematic deficit bugetar.
Însă liniștea politică din România nu este în interesul strategilor de la Kremlin care au început un atac furibund asupra modului în care s-au desfășurat alegerile. Propagandiștii oficiali ai regimului de la Kremlin au atacat alegerile din România, etichetându-le drept „antidemocratice” și „stranii”. Narațiunea de bază promovată de către Kremlin este că „unele țări ale Uniunii Europene se amestecă în afacerile interne ale altor state UE, dacă procesele electorale din aceste țări nu le convin cercurilor decizionale de la Bruxelles”.
Pentru a arăta cât se poate de convingătoare în promovarea acestei narațiuni, Moscova la scos l-a rampă pe controversatul Pavel Durov, fondatorul rețelei sociale Telegram. Acesta a scris pe rețeaua sa, cu o zi înainte de turul II al scrutinului prezidențial din România, că „un guvern din Europa de Vest s-a adresat către Telegram, cerându-i să reducă la tăcere vocile conservatoare din România înainte de alegerile prezidențiale”. Ulterior, Durov a precizat pe rețeaua X că este vorba despre Serviciile franceze de informații externe (acestea au confirmat întâlnirea cu Durov, dar subiectele discuției au fost combaterea terorismului și pornografia infantilă), care au abordat tematici geopolitice legate de România, Republica Moldova și Ucraina.
La postarea lui Durov pe X, a reacționat, tot printr-o postare, și George Simion, care a declarat că solicită oficial Curții Constituționale de la București anularea alegerilor prezidențiale din mai 2025 din aceleași motive pentru care au fost anulate alegerile din decembrie 2024 – interferențe externe ale unor actori statali și non-statali. Simion a acuzat Franța și Republica Moldova de fraudarea alegerilor prezidențiale din 18 mai a.c. din România. Aceste acuzații ale liderului AUR au fost făcute în pofida faptului că în scurt timp după alegeri el și-a recunoscut înfrângerea în turul II, felicitându-l chiar pe contracandidatul său Nicușor Dan, și declarând că scrutinul nu are semne majore de fraudare a votului.
Kremlinul aplică în România planul B, ținta fiind Republica Moldova
Kremlinul a mizat pe o victorie a lui George Simion la alegerile prezidențiale din România, scopul Rusiei fiind încropirea pe flancul estic al NATO a unei centuri eurosceptice și antiucrainene, formate din Polonia, Slovacia, Ungaria, România și Bulgaria. În planurile Rusiei, cuplul maghiaro-slovac Viktor Orban și Robert Fico urma să fie fortificat de cel româno-polonez format din George Simion și Karol Nawrocki. Însă după înfrângerea lui Simion, Kremlinul s-a văzut impus să treacă la planul B.
Planul B al Rusiei în România este să mențină instabilă situația politică internă, alimentând așa numitul curent suveranist, pentru a diminua performanța actului de guvernare prestat de către conducerea proeuropeană de la București. Nerecunoscând legalitatea și legitimitatea alegerilor prezidențiale din România, Moscova lovește propagandistic în Uniunea Europeană, cu precădere în Franța, și încearcă să influențeze, prin manipulare și dezinformare, și alegerile parlamentare din 28 septembrie a.c. din Republica Moldova.
În mod tradițional, rezultatele scrutinelor – prezidențiale și parlamentare – din România au influență și în Republicii Moldova. În ultimii patru ani, relațiile bilaterale moldo-române au atins cote fără precedent (poate doar etapa romantică moldo-română a „podurilor de flori” emoțional să fi fost peste ce avem după anul 2021). Pe lângă faptul că România pentru foarte mulți cetățeni moldoveni reprezintă țara cu care ei se asociază spiritual-cultural, statul român ajută considerabil Republica Moldova în a avansa pe calea europeană, inclusiv în a rezista interferențelor hibride ale Federației Ruse.
Un președinte suveranist, care ar fi promovat narațiuni pro-ruse, ar fi diminuat semnificativ sprijinul acordat Republicii Moldova (dar și Ucrainei) în mai multe domenii: susținerea parcursului european, contribuirea la dezvoltarea statului prin multiplele proiecte, suportul pentru contracararea acțiunilor hibride rusești. Un președinte suveranist ar fi contribuit și la promovarea acțiunilor Moscovei pentru a influența deciziile politice adoptate de către guvernarea de la Chișinău.
Chiar și în condițiile înfrângerii, strategii de la Kremlin deja folosesc alegerile din România împotriva parcursului european al Chișinăului. Rusia a început să rostogolească masiv narațiunea că Uniunea Europeană pregătește fraudarea alegrilor parlamentare din toamnă din Republica Moldova după modelul românesc, insinuând că alegerile prezidențiale din România au fost o repetiție generală pentru fraudarea unui scrutin, înaintea parlamentarelor din 28 septembrie a.c. Spre exemplu, televiziunile afiliate grupului Șor au început să promoveze, imediat după alegerile din România, narațiunea că „UE a testat pe România scenarii pe care le va aplica în toamnă în Republica Moldova”.
Concluzii
Nerecunoașterea victoriei candidatului proeuropean la alegerile prezidențiale din România nu este ceva ieșitt din comun. Kremlinul încearcă să comunice și să întrețină relații doar cu politicieni care sunt ostili valorilor democratice, unii din ei manifestând chiar simpatie față de președinte rus. Simplul vorbind, Putin dialoghează doar cu lideri de stat care acționează autoritar. Republica Moldova a simțit-o pe „propria piele”. Imediat după scrutinul de anul trecut, Moscova a declanșat mecanismul propagandistic de contestare (prin nerecunoaștere a legalității și legitimității), atât a președintei Maia Sandu, cât și a referendumului pentru integrarea europeană a Republicii Moldova.
În prezent, Rusia este în plin proces de elaborarea și aplicare a multiplelor scenarii de influențare a rezultatului alegerilor parlamentare din 28 septembrie a.c., având drept scop să planteze în Parlamentul de la Chișinău o majoritate pro-rusă în detrimentul celei europene.
După ce a testat diferite instrumente pentru a corupe electoratul moldovenesc la alegerile prezidențiale și la referendumul din toamna anului trecut, strategii de la Kremlin pregătesc acum noi „surprize electoralre” pentru instituțiile de stat din Republica Moldova, cărora Chișinăul va trebui să le facă față neapărat pentru a râmâne în continuare pe calea integrării europene și a îndepărta pericolul „lumii ruse” care încearcă să se extindă tot mai mult în regiune.
