Tiraspolul speră că va avea gaze rusești după 9 ianuarie, doar pentru necesitățile proprii. Altminteri, Rusia pierde influența asupra Transnistriei, fapt ce creează premise pentru reintegrarea Republicii Moldova de pe pozițiile Chișinăului. Și acest fapt este nepermis pentru Kremlin. Odată cu posibila reluare a livrărilor de gaze gratuite spre Transnistria, fără producere de energie electrică ieftină pentru malul drept al Nistrului, Moscova speră, după cum se observă, să schimbe cursul proeuropean al Chișinăului la viitoarele alegeri parlamentare cu ajutorul tarifelor grele la electricitatea procurată de pe bursa OPCOM.
Pe 28 decembrie 2024, Gazprom a informat Moldovagaz că oprește livrările de gaze în Republica Moldova pe 1 ianuarie 2025, la ora 7 dimineața. Gigantul rusesc a invocat drept cauză pretinsul refuz al Republicii Moldova „de a stinge datoria” și obișnuința de a „nu-și îndeplini în mod regulat obligațiile de plată conform contractului, ceea ce reprezintă o încălcare gravă a termenelor acestuia”. Gazprom-ul nu a precizat în scrisoarea sa ce fel de datorii are în vedere, cele pe care le pretinde de la malul drept, în valoare de 709 milioane de dolari, sau cele consumate de malul stâng, în mărime de 10,5 miliarde de dolari. Textul ambiguu al misivei gigantului rusesc adresat Moldovagaz a provocat replici în cascadă între furnizorii de gaze de la Chișinău și Tiraspol.
Decizia ambiguă a Gazprom și replicile în cascadă ale Chișinăului și Tiraspolului
În răspunsul său către Gazprom, care este, de altfel, acționarul său majoritar, Moldovagaz a subliniat că, începând cu decembrie 2022, tot gazul livrat în Republica Moldova a fost furnizat către Tiraspoltransgaz, furnizorul transnistrean. În același timp, adoptând stilul Gazprom, Moldovagaz a subliniat că Tiraspoltransgaz încalcă regulat obligațiile sale de plată, ceea ce constituie o violare esențială a contractului. Prin urmare, luând act de scrisoarea Gazprom, Moldovagaz a decis să oprească livrările pentru Tiraspoltransgaz.
La rândul său, furnizorul transnistrean, pe 29 decembrie, a calificat „pretențiile” Moldovagaz drept „nule”. Tiraspoltransgaz a subliniat că nu a figurat niciodată, „în toată istoria sa”, ca parte la adresa căreia s-ar referi pretențiile Gazprom. Cu alte cuvinte, furnizorul transnistrean a spus că Rusia nu are nicio pretenție față de datoria de 10,5 miliarde de dolari acumulată pentru consumul malului stâng. Argumentul Tiraspolului este că deciziile arbitrajului de la Moscova, care conferă în fiecare an caracter juridic datoriilor acumulate de cele două al Nistrului, vizează doar două părți – Gazprom, ca furnizor, și Moldovagaz, drep consumator, în timp ce Tiraspoltransgaz nu are nicio calitate.
Tiraspoltransgaz și deciziile arbitrajului de la Moscova
Trecând peste cele spuse de Tiraspoltransgaz, raporturile comerciale dintre cele două entități controlate de Gazprom din Republica Moldova sunt totuși reglementate de niște contracte precise. Pe deasupra, în actele de verificare a datoriilor, este menționată permanent atât datoria Moldovagaz, de 709 milioane de dolari, și cea a Tiraspoltransgaz, de 10,5 miliarde de dolari.
Cel puțin, în ultimii 18 ani, din 2006 până la sfârșitul anului 2024, livrările gazelor rusești pentru cele două maluri ale Nistrului au fost realizate în baza a două acorduri. În perioada 2007–2011, Moldovagaz a livrat gaze pentru Tiraspoltransgaz în baza unui contract semnat cu Gazprom în 2006. Această înțelegere a fost înnoită anual până în 2019 și prelungită în octombrie 2021 până în 2026. În paralel, în 2011, al doilea contract semnat între Moldovagaz și Tiraspoltransgaz prevede expres condițiile de livrare a gazelor rusești în Transnistria. În contractul din 29 octombrie 2021, gigantul rusesc s-a obligat să furnizeze anual Republicii Moldova 3,3 miliarde de metri cubi pentru următorii cinci ani. Din această cantitate, 1,24 de miliarde de metri cubi au mers anual pentru malul drept al Nistrului și alte 2,06 miliarde – pentru consumul de pe malul stâng. În decembrie 2022, Gazprom a furnizat Republicii Moldova doar volumul destinat pentru Transnistria 2,06 miliarde sau 5,7 milioane de metri cubi pe zi. În realitate, acesta constituie volumul necesar pentru consumul intern al Transnistriei și pentru producerea electricității pentru malul drept pe baza căreia este acoperit deficitul bugetar al regiunii secesioniste.
Fațete ale dezinformărilor transnistrene
În prezent, Tiraspolul are două narațiuni false despre criza energetică din Republica Moldova: prima este că Gazprom și-a oprit livrările pentru Transnistria din cauză că Moldovagaz nu și-a achitat datoriile pentru malul drept și a doua că Chișinăul nu a întreprins nimic pentru a convinge Kievul să extindă acordul cu privire la gaze pe teritoriul ucrainean.
Conform narațiunilor plăsmuite de propaganda de la Tiraspol, această iresponsabilitate a Guvernului Republicii Moldova are drept consecință, pe de o parte, o catastrofă umanitară în Transnistria și, pe de altă parte, o explozie a tarifelor la electricitate pe malul drept. În tot acest spectacol, regimul secesionist joacă rolul unui personaj inocent, care luptă din răsputeri să rezolve problemele provocate de Chișinău cu scopul de a distruge „statalitatea trasnistreană”.
De altfel, Tiraspoltransgaz demult visează la un contract direct cu Gazprom, însă acest lucru nu este posibil. Gazprom poate să livreze gaze în Transnistria doar prin Moldovagaz. În condițiile expirării acordului cu privire la tranzitul gazelor rusești pe teritoriul Ucrainei, nici nu poate fi vorba de un asemenea contract. În atare condiții, sursele Veridica admit că Moscova a promis Transnistriei reluarea furnizării de gaze după 9 ianuarie, pentru a evita o „catastrofă umanitară”. Același scenariu a fost anticipat de unele surse din Guvernul Republicii Moldova, cu diferența că livrările ar putea să fie reluate pe la mijlocul lui ianuarie 2025. O asemenea intervenție a Kremlinului ar fi o ultimă miză în jocul pentru Republica Moldova.
Moscova salvatoare și Chișinăul malefic
După o posibilă reluare a gazelor în Transnistria, Moscova își va consolida imaginea salvatoare în ochii transnistrenilor. Această figură va contrasta cu chipul „malefic” al Chișinăului, cel care a făcut posibilă „catastrofa umanitară”. Pe fundalul acestei intervenții de ultim moment a Kremlinului, malul drept al Nistrului se va confrunta cu o serie amplă de scumpiri posibile, determinate de achiziționarea celor circa 31% din necesarul de energie al statului de pe piața OPCOM, unde cele mai mari prețuri sunt înregistrate în orele de vârf – dimineața și seara. Creșterea exponențială a tarifelor la energia electrică este probabil cartea pe care vrea să o joace Kremlinul pentru a deturna cursul pro-european al Chișinăului la următorul scrutin parlamentar din anul curent.
