La intrarea sovieticilor în Basarabia, pe 28 iunie 1940, unii foști deputați ai Sfatului Țării, numiți de Constantin Argetoianu în memoriile sale „pezevenchi”, au preferat să rămână în casele lor, nu s-au refugiat în dreapta Prutului. Pe 7 mai 1941, împuternicitul CC al PC (b) al URSS pentru RSS Moldovenească, S.A. Goglidze, îi raporta lui Iosif Stalin că, după ocuparea Basarabiei, „cei mai de seamă conducători ai organizațiilor și ai partidelor contrarevoluționare au fugit în România”. În realitate, o parte dintre oamenii politici care au jucat un rol important cu 22 de ani mai devreme în destinul provinciei dintre Prut și Nistru au decis rămână alături de semenii lor, preferând să își înfrunte cu îndârjire soarta.
Deputații Sfatului Țării care au rămas în iunie 1940 în casele lor au fost arestați de sovietici și nu s-au mai întors la baștină, cu o singură excepție, a lui Ion Codreanu.
În 1990, toți membrii Sfatului Țării represați au fost reabilitați. După 50 de ani, Procuratura RSS Moldovenești a constatat că acești oameni au fost acuzați de crime pe care nu le-au comis. Acuzația că prin votarea actului unirii de la 27 martie 1918 au optat pentru ruperea Basarabiei de Rusia Sovietică nu corespunde adevărului, deoarece puterea sovietică nici nu fusese instaurată între Prut și Nistru. Acest fapt a fost o invenție a istoriografiei sovietice, perpetuată în prezent de propaganda rusescă și de actorii politici pro-Kremlin din Republica Moldova.
Reluăm mai jos lista deputaților Sfatului Țării arestați de sovietici după iunie 1940, reconstituită de istoricul Elena Postică și publicată în Revista de Istorie și Cultură „Cugetul” în 1998.
Vladimir Bodescu. Născut la 4 martie 1868, în satul Durlești, lângă Chișinău, avocat. Deputat în Sfatul Țării din partea Asociației Juriștilor din Basarabia. A fost arestat la 10 august 1940. În timpul interogatoriului, le-a spus sovieticilor că Unirea Basarabiei cu România a fost un act firesc, întrucât populația Basarabiei, în virtutea comunității de limbă și credință, tindea spre România. A decedat la 28 noiembrie 1941, în închisoarea din orașul Cistopol, RASS Tătară. I-au rămas în viață familia, care reușise să se refugieze la București: soția Daria, fiul Alexandru, jurist de profesie, și două fiice Elena și Tamara.
Alexandru Baltaga. Născut în 1861 în satul Lozova, actualmente raionul Strășeni, preot, fost deputat în Sfatul Țării din partea clerului basarabean. A făcut parte din grupul „moldovofililor”, preoți care au militat pentru drepturile naționale. După spusele arhiepiscopului Serafim Ciceagov (1908-1914), această grupare erau „cei mai răi vrăjmași ai Imperiului Rus” din cauză că erau „cei mai talentați, puternici, muncitori, cu influență în eparhie”. La 27 martie 1918, îndeplinindu-și o misiunea încredințată de toți preoții patrioți, Alexandru Baltaga a votat pentru unirea Basarabiei cu România. În momentul arestării, pe 31 august 1940, Baltaga avea 79 de ani. A murit la 7 august 1941 într-un spital din Kazan.
Constantin Bivol. Născut în 1885, în satul Costești, în prezent, raionul Ialoveni, agricultor. Până în 1918, a făcut serviciul militar în armata țaristă. La 27 martie 1918, a votat pentru unirea Basarabiei cu România. În 1919, a fost ales deputat în Parlamentul României. În 1925-1926, a fost primar de Costești din partea Partidului Național Țărănesc și, ulterior, ca reprezentant al Partidului Național Liberal. A murit la 12 martie 1942 în spitalul închisorii nr. 4 din orașul Cistopol, RASS Tătară.
Ștefan Botnariuc. Născut la 26 octombrie 1875, în satul Bălan, județul Bălți, în prezent, raionul Râșcani, deputat în Sfatul Țării din partea minorității ucrainene. A fost delegat în Sfatul Țării din partea Congresului al III-lea al Țăranilor. La 27 martie 1918, a votat pentru unirea Basarabiei cu România. În 1922-1926, a fost senator de Bălți în Parlamentul României din partea Partidului Național Țărănesc. A fost arestat la 22 iulie 1940 de NKVD în județul Bălți. A murit la 22 august 1941 în spitalul închisorii din orașul Penza.
Emanoil Catelli. Născut la 25 ianuarie 1883, în satul Zgărdești, județul Bălți, în prezent raionul Telenești. Absolvent al Școlii militare din Odesa, a participat activ la organizarea cohortelor moldovenești și la constituirea Sfatului Țării. A contribuit la elaborarea reformei agrare. Fost prefect al județului Bălți și senator în Parlamentul României din partea Partidului Național Liberal. La 5 iulie 1940, a fost arestat de organele NKVD din orașul Bălți și întemnițat în închisoarea din Chișinău.
A respins orice învinuire. Fiind întrebat la interogatoriu de ce s-a împotrivit „reinstaurării puterii sovietice în Basarabia?, a răspuns: „Eram convins că puterea sovietică mă va lipsi de toate drepturile... Și în acest moment, sunt împotriva dictaturii proletarialului...”. Catelli susținea că este adeptul unui stat unitar român în componența statelor unite ale Europei și se pronunța pentru promovarea reformelor democratice. „Pe aceste poziții am fost și voi rămâne, indiferent de soarta mea de mai departe. Ideologia mea a fost și rămâne ostilă bolșevismului”, a spus el anchetatorilor... În primele zile ale celui de-al Doilea Război Mondial, împreună cu alți deținuți, a fost evacuat în închisoarea nr. 4 din orașul Cistopol, RSS Tătară. A decedat la 18 februarie 1943.
Teodosie Cojocaru. Născut în anul 1879, în orașul Chișinău, fost ofițer în armata țaristă. A fost unul dintre liderii militari ai Sfatului Țării. În 1918, a deținut funcția de director general al Războiului în Guvernul Republicii Democratice Moldovenești, a fost deputat în Parlamentul României și primar al orașului Chișinău în 1919-1920. A fost arestat la 13 august 1940 și a murit la 23 ianuarie 1941 în închisoarea nr. 1 din Chișinău.
Ion Codreanu. Născut în 1879 în satul Ștefănești, județul Soroca. A fost ofițer în armata țaristă. În mai 1917, a fost trimis în Basarabia pentru a face campanie pentru autonomia Basarabiei în cadrul Imperiului Rus. A fost membru al Comisiei agrare a Sfatului Țării și al delegației basarabene la Conferința de Pace de la Paris în 1919. În 1920-1922, 1927, 1928-1938, a fost deputat în Parlamentul României din partea Partidului Național Țărănesc. A fost arestat la 25 iulie 1940 de NKVD în orașul Bălți.
O întâmplare fericită pentru el a făcut să scape cu viață din captivitatea sovieticilor și să revină în țară, la București. În 1941, guvernul sovietic și guvernul român au acceptat un schimb de deținuți politici, în urma căruia au fost schimbați: „Un patriot român contra unui patriot sovietic”, Ion Codreanu pe Ana Pauker (Ana Rabinson), agentă a Kominternului. Ion Codreanu a fost singurul dintre deputații Sfatului Țării, rămași în Basarabia după ocuparea acesteia la 28 iunie 1940, care a supraviețuit crimelor sovieticilor. A decedat în 1949 la București.
Ion Ignatiuc. Născut la 15 februarie 1893 în satul Prepelița, județul Bălți, în prezent, raionul Sângerei. Fost marinar la Flotei Mării Negre a Armatei țariste. În octombrie 1917, a fost ales deputat în Sfatul Țării din partea Congresului Militar Moldovenesc. La 27 martie 1918, a votat unirea Basarabiei cu România, „crimă” pentru care avea să plătească mai târziu cu viața. A fost primar al satului Pepeni și membru al Partidului Național Liberal. La 23 iulie 1940, a fost arestat de NKVD în județul Bălți. I-a fost confiscată toată averea, inclusiv obiectele personale ale copiilor. Soția sa, Zinaida, învățătoare, și copiii săi au luat drumul pribegiei. Abia peste 50 de ani, familia lui Ion Ignatiuc a aflat că acesta a decedat la 26 ianuarie 1943 într-un lagăr din RASS Tătară.
Teodor Neaga. Născut în 1880, în satul Dănceni, județul Chișinău, în prezent, raionul Ialoveni. A absolvit Seminarul Teologic din Chișinău și Academia Teologică din Kiev, dar a preferat funcția de profesor în instituțiile medii de învățământ. Ca reprezentant al învățătorilor în Sfatul Țării, a votat actul unirii Basarabiei cu România. La sfârșitul anului 1918, a fost ales membru al Zemstvei județului Chișinău, responsabil de organizarea instrucțiunii publice. În 1926-1927, a fost deputat în Parlamentul României din partea Partidului Poporului. A murit la 6 decembrie 1941, în vârstă de 61 de ani, în spitalul închisorii din Penza.
Panteleimon Sinadino. Născut în 1875 în orașul Chișinău, în familia unui negustor grec. Și-a făcut studiile la Universitatea din Kiev, specializându-se în domeniul medicinei, finanțelor și economiei. Între 1907 și 1917, a fost membru al Dumei de Stat, a fost ales deputat în Sfatul Țării din partea minorității grecești.
La 5 martie 1918, în timpul anarhiei bolșevice, Panteleimon Sinadino, în fruntea unei delegații de proprietari basarabeni, i-a înmânat regelui Ferdinand, la Iași, un memoriu prin care îl ruga să le asigure securitatea vieții și să le protejeze averea. În 1924-1940, a deținut funcții la o bancă particulară din Basarabia. În 1933, la invitația lui I.Gh. Duca, președinte al Partidului Național Liberal și viitor prim-ministru al României, Panteleimon Sinadino a devenit membru al acestei formațiuni politice. În același an, a fost ales senator în Parlamentul României. A fost arestat de sovietici la 9 iulie 1940. Nu se știe nimic despre soarta sa de mai departe. Soția sa, Xenia, și cei doi copii, Alexandra și Victor, au reușit să scape de sovietici, refugiidu-se la București.
Nicolae Secară. Născut în 1894 în satul Rudi, județul Soroca, în prezent raionul Dondușeni. Și-a făcut studiile la Școala Agricolă din Chișinău și la Academia Agricolă din Moscova. În toamna anului 1916, fiind student la Academie, a fost mobilizat și înscris într-un batalion studențesc. La sfârșitul lunii decembrie, același an, a fost trimis la Școala militară din Odesa. În octombrie 1917, Congresul Militar Moldovenesc l-a ales deputat în Sfatul Țării. La 27 martie 1918, a votat unirea Basarabiei cu România.
De la începutul anului 1933 și până în momentul arestării, 20 iulie 1940, a fost profesor la Facultatea de Agronomie a Universității Al.I. Cuza din Iași, care funcționa la Chișinău. I-au rămas soția, Nina, și două fiice, Natalia și Elena. În iunie 1941, în timpul evacuării arestaților din preajma frontului, acuzații Secară, Turcuman și Neaga au fost transferați în închisoarea nr. 1 din Penza. În timpul evacuării a dispărut dosarul penal al acuzatului Teodor Neaga și, din acest motiv, au fost supuși unei noi anchete. Nicolae Secară a murit la 24 februarie 1942, în spitalul închisorii din Penza.
Grigore Turcuman. Născut la 20 octombrie 1890, în satul Tătărăuca Nouă, județul Soroca, în prezent raionul Dondușeni. Până în 1917, și-a făcut serviciul militar în Flota Mării Negre a Armatei ruse. La 27 martie 1918, a votat pentru unire. În 1923-1927, a fost membru al Zemstvei județene din Soroca, între 1928 și 1937, a fost membru al Partidului Național Liberal. A fost arestat de sovietici la 2 iulie 1940. A fost învinuit de enkavediști că în 1917, în calitate de căpitan al Flotei Mării Negre, ar fi înăbușit un protest al marinarilor contra ofițerilor. A murit la 28 mai 1942, în spitalul închisorii nr. 1 din orașul Penza.
Teodor Uncu. Născut în 1881, în satul Isacovo, județul Orhei, în momentul arestării, locuia în orașul Chișinău. În calitate de deputat al Sfatului Țării, a votat pentru unire și a rămas un adept fidel al autonomiei Basarabiei în cadrul României.
A fost arestat la 17 iulie 1940. Conform mărturiilor depuse la interogatoriu în ziua de 30 iulie 1940, T. Uncu, alături de alți deputați, membri ai fracțiunii agrare, a semnat în 1925, un protest înaintat comitetului anglo-francez însărcinat să studieze problema unirii Basarabiei cu România. Comitetul a respins ideea autonomiei basarabene și a recunoscut unirea necondiționată. Nu se știe nimic despre destinul lui Teodor Uncu după arestarea sa din 17 iulie 1940.
Luca Știrbet. Născut în 1889, în satul Cărpineni, județul Chișinău, în prezent raionul Hâncești. A fost ofițer în Armata țaristă, unul dintre inițiatorii constituirii comitetelor militare moldovenești și a Sfatului Țării. La 27 noiembrie 1918, a votat unirea necondiționată a Basarabiei cu România. În 1922-1938, a fost membru al Partidului Național Țărănesc, secretar al organizației județene a acestui partid și deputat în Parlamentul României. A fost arestat la 20 iulie 1940. A murit la 15 martie 1942 în spitalul închisorii nr. 4 din orașul Cistopol, RASS Tătară.
