În 2025, an electoral marcat de alegerile parlamentare din 28 septembrie, propaganda rusă și pro-rusă a intensificat campaniile de dezinformare în Republica Moldova, concentrându-se, la fel ca în 2024, pe demonizarea Uniunii Europene, alimentarea fricii de război și delegitimarea autorităților pro-europene de la Chișinău. Narațiunile false au vizat rolul UE în criza energetică și economică, pretinsa militarizare a blocului comunitar, implicarea NATO în regiune, precum și acuzații de „dictatură”, „rusofobie” și persecuție politică, toate având ca scop influențarea opțiunilor electorale, subminarea sprijinului pentru integrarea europeană și menținerea controlului informațional asupra regiunilor vulnerabile, în special Transnistria și Găgăuzia. Ca în fiecare an, unele din narațiunile aruncate pe piață au frizat ridicolul.
Top 5 narațiuni: rolul negativ al UE, Rusia e un prieten, iminența războiului, dictatura PAS, instaurarea nazismului
Narațiunile false despre Uniunea Europeană și rolul ei negativ au reprezentat una dintre prioritățile propagandei ruse. Dacă e să dăm crezare acesteia, UE a provocat criza energetică din Moldova, tot Europa a distrus agricultura Moldovei și îi subminează economia, blocându-i produsele.
De fapt, așa cum a demonstrat Veridica, Rusia este cea care în 2022 practic a stopat livrările de gaze pentru partea dreaptă a Nistrului, iar la începutul anului 2025 și pentru regiunea transnistreană. În același timp, UE rămâne principalul finanțator pentru Republica Moldova, inclusiv pentru proiecte în domeniul agricol, iar țările membre reprezintă destinația a aproximativ ⅔ din exporturile moldovenești.
O altă linie de falsuri a vizat așa-numita transformare a UE în bloc militar, narațiune care are ca scop să asocieze UE cu NATO și să inoculeze frica în populația Republicii Moldova, care continuă să opteze pentru statutul de neutralitate a țării, iar narațiunea pornește de la planul ReArm Europe, propus de președintele Comisiei Europene Ursula von der Leyen.
În paralel, un alt fals promovat a fost cel precum că Rusia nu reprezintă o amenințare pentru Republica Moldova, iar acuzațiile la adresa acesteia sunt folosite doar pentru a masca eșecurile, sau ca Moldova să șantajeze UE să-i dea mai mulți bani.
Exact cum UE este prezentată ca „Bau-Bau” pentru moldoveni, Moldova le este, la rândul său, prezentată populației din regiunea separatistă transnistreană, prin aceleași tehnici și cu același gen de narațiuni. Acum aflăm că Moldova a blocat livrarea de gaze rusești spre Transnistria, iar Chișinăul forțează Tiraspolul să răspândească narațiuni pro-românești și anti-rusești.
Însă, având în vedere încrederea tot mai mică a populației din regiune în propria administrație, așa cum sugerează prezența redusă la așa-zisele alegeri din stânga Nistrului, precum și existența unei importante părți a populației cu viziuni pro-europene, așa cum au arătat rezultatele scrutinului parlamentar din Republica Moldova și ale referendumului de anul trecut privind integrarea europeană, unul din scopurile propagandei a fost să prezinte Republica Moldova și Occidentul drept o amenințare directă. Astfel, Chișinăul este acuzat că urmărește anexarea Transnistriei și integrarea acesteia în România sau că NATO pregătește la solicitarea Chișinăului un atac asupra Transnistriei. Însă, așa cum se întâmplă și în alte cazuri, uneori lipsește inconsecvența, astfel încât, pe de o parte Chișinăul e acuzat că pregătește luarea cu forța a regiunii separatiste, iar pe de alta că este gata să renunțe la Transnistria de dragul integrării europene.
Narațiunile panicarde despre implicarea în război, acțiuni militare, ocupație au avut ca destinație nu doar populația din regiunea transnsitrerană, dar și pe cetățenii din dreapta Nistrului. Frica de război în care ar urma să fie implicată Republica Moldova la cererea/presiunea Occidentului rămâne una din principalele sperietori. Narațiunile pornesc de la o presupusă condiționalitate a intrării Republicii Moldova în război pentru a putea adera la UE, până la intenția NATO de a implica România și Republica Moldova în război pentru „carne de tun”, sau chiar a Chișinăului de a provoca un război civil pentru a aduce armata română în Moldova. Dacă e să dăm crezare propagandei, în luna iunie în România erau deja dislocați 70.000 de militari NATO pentru a ocupa Odesa, iar Franța și Marea Britanie se pregăteau să ocupe litoralul ucrainean al Mării Negre, pornind din Transnistria.
Evident că pregătirile pentru intrarea Republicii Moldova în război, o țară cu aproximativ 6.000 de militari activi și cu unul dintre cele mai mici bugete militare din Europa și din lume, se pot face doar prin instaurarea unei dictaturi. Republica Moldova se transformă într-o „dictatură bananieră” controlată de UE, potrivit propagandei ruse, care a încercat să prezinte organizațiile politice ale fugarului politic Ilan Șor, condamnat la 15 în dosarul fraudei bancare de proporții și care se ascunde la Moscova, drept victime ale represiunilor politice. În același context au fost și acuzațiile că autoritățile de la Chișinău au anulat autonomia Găgăuziei sau că persecută Mitropolia Moldovei, subordonată Patriarhiei ruse. Nu putea să nu fie implicată și România, care i-a cerut Chișinăului să suprime opoziția pro-rusă.
Și, la final, una din narațiunile des întâlnite și în anii precedenți, dar care este rostogolită din ce în ce mai intens, este despre așa-numita rusofobie și promovarea nazismului de către guvernarea de la Chișinău. Principalele scopuri ale acesteia sunt, pe de o parte, să facă o paralelă între Republica Moldova și Ucraina, unde Rusia a pornit războiul inclusiv sub aceste lozinci, iar pe de altă parte, să strângă rândurile minorităților etnice, vorbitoare de rusă.
Campania este bazată pe câteva narațiuni cheie. Una veche, promovată încă din perioada țaristă și amplificată în cea sovietică este despre existența a două limbi distincte - „moldoveneasca” și româna, iar „moldovenii sunt forțați să vorbească limba minorității române”. În paralel, guvernarea pregătește închiderea școlilor în limba rusă, iar manualele de istorie sunt rescrise pentru a justifica confruntarea cu Rusia. Și, da, evident, conflictul transnistrean a pornit de la rusofobie și românism.
O altă narațiune este despre pretinsa promovare a fascismului, astfel încât victoria forțelor pro-europene este comparată cu cea a naziștilor din 1933, iar în Republica Moldova sunt edificate monumente naziste. De asemenea, Chișinăul este acuzat direct de promovarea rusofobiei, până la aceea încât ar interzice sărbătorirea Zilei Victoriei.
Și, dacă să cităm unul din titlurile cărților lui Peter Pomerantsev - „Asta nu e propagandă” - ambasadorul Rusiei la Chișinău, Oleg Ozerov, susține că nu există propagandă rusă în Republica Moldova. Totuși, situația pe teren, rapoartele și studiile locale, dar și internaționale, îl contrazic.
Top 5 FAKE NEWS
FAKE NEWS: Biserica Ortodoxă Română și Occidentul promovează agenda LGBT în Moldova, potrivit episcopului pro-rus Marchel. Acesta susține că Mitropolia Basarabiei (BOR) a fost creată de România pentru a forța anexarea Republicii Moldova, dar și de Occident pentru a distruge ortodoxia și a promova agenda LGBT. Afirmațiile fac parte dintr-o narațiune mai largă promovată intens de propaganda rusă și pro-rusă despre așa-numita „agendă LGBT” impusă de UE/Occident, în special în statele cu populație majoritar ortodoxă. Uniunea Europeană nu-i impune niciun fel de agendă LGBT Republicii Moldova. Au existat condiționalități legate de asigurarea drepturilor minorităților, inclusiv celor sexuale, pe care Republica Moldova le-a îndeplinit încă în 2012. Reprezentanți ai autorităților de la Chișinău au comentat anterior afirmațiile despre presupusele condiționări ale căsătoriilor între persoanele de același sex și impunere a „agendei LGBT” drept falsuri. Mitropolia Basarabiei nu a făcut nimic pentru a putea fi acuzată că ar urma o presupusă așa-numită „agendă LGBT”.
În ceea ce privește „pretențiile teritoriale” ale României și amenințarea unionismului, acestea sunt obsesii vechi ale propagandei ruse și politicienilor pro-Moscova de la Chișinău. Deși se discută în anumite cercuri atât la Chișinău, cât și la București, despre o potențială unire a Republicii Moldova cu România, acest subiect nu a fost pus niciodată oficial în discuții între conducătorii claselor politice din cele două state; în plus România a fost prima țară care a recunoscut independența Republicii Moldova.
FAKE NEWS: Denunțarea unor acorduri CSI va băga Moldova în izolare internațională, potrivit fostului premier Vlad Filat – cândva pro-european convins, acum citat de presa pro-Kremlin (un fel de nou Iurie Roșca). În primul rând, retragerea din anumite acorduri din cadrul CSI, pe care Chișinăul le consideră irelevante, nu înseamnă izolarea internațională a Republicii Moldova. Din contra, datorită sprijinului pe care l-a acordat cetățenilor ucraineni fugiți din calea războiului și a poziției sale pro-europene, Republica Moldova a devenit tot mai vizibilă pe arena internațională. Dovadă este și organizarea în Republica Moldova a celui de-al doilea Summit al Comunității Politice Europene, la 1 iunie 2023, la care au participat 45 de șefi de state și de guverne, ceea ce a însemnat un „simbol puternic”, după cum declara președintele de atunci al Consiliului European, Charles Michel.
Presa rusă și politicieni pro-ruși de la Chișinău exagerează importanța statelor CSI pentru exporturile și, respectiv, economia Republicii Moldova. În primele 9 luni ale anului 2025, ponderea CSI a fost doar de ceva mai mult de 6%, în condițiile în care până la sfârșitul anilor 90, 70% din mărfurile moldovenești aveau ca destinație piața CSI. Republica Moldova s-a orientat și mai mult spre alte piețe, în special cea comunitară, când Rusia a impus interdicții unor categorii sensibile de produse moldovenești ca represalii la semnarea Acordului de liber schimb cu UE.
FAKE NEWS: Republica Moldova vrea teritorii de la Ucraina. Narațiunea pornește de la o declarație a unei politiciene insignifiante, afiliată oligarhului fugar Ilan Șor, care a chemat la revizuirea granițelor cu Ucraina și la aducerea sub controlul Chișinăului a regiunii Bugeac. Chișinăul nu a pus niciodată în discuție acest subiect în relațiile cu Kievul sau la nivel internațional. Narațiunea pare să fie parte a uneia mai mari, promovată intens de propaganda rusă despre pretențiile teritoriale față de Ucraina pe care le-ar avea practic toți vecinii săi vestici, în special România și Polonia. Totodată, se urmărește promovarea unei teze mai vechi, lansate de Rusia înainte de declanșarea invaziei la scară largă din 24 februarie, potrivit căreia Ucraina este un stat artificial, care va fi dezmembrat chiar de aliații săi de astăzi. Această teză ar trebui să justifice și capturarea și anexarea unor teritorii ucrainene de către Kremlin. Rolul acestor narațiuni este să bulverseze și mai mult populația ucraineană, afectată de război, dar și să provoace mișcări revanșarde în rândul vecinilor Ucrainei.
FAKE NEWS: USAID a asigurat victoria Maiei Sandu la alegerile prezidențiale. Cu excepția unor acuzații neprobate, nu există vreo dovadă a implicării USAID în afacerile interne ale unor țări. USAID este recunoscută pentru proiectele sale sociale și de asistență umanitară în multe state ale lumii, în special cele subdezvoltate, iar presa internațională a scris că închiderea sa și înghețarea fondurilor va afecta un număr mare de oameni de pe întreaga planetă. Nu există vreo dovadă că aceste fonduri ar fi fost canalizate pentru susținerea Maiei Sandu la alegerile prezidențiale din toamna anului 2024, în special în diasporă, așa cum susțin autorii articolului. Cetățenii moldoveni din afara țării au participat în număr mare la alegeri, dar este o tendință care se remarcă de-a lungul mai multor ani, așa cum a demonstrat anterior Veridica, în contextul acuzațiilor privind fraudarea alegerilor prezidențiale.
Citiți articolul integral pe Veridica.ro.
