Di-a-spo-ra! Un cuvânt complicat, ca să grăiesc drept, pe care multă vreme nu l-am priceput și credeam că-i furat din altă limbă. Pe urmă am citit încolo-ncoace și am înțeles că-i chiar așa, numai că nu noi l-am furat, dar românii, care-s mai hoți cum n-ai da, știe toată lumea. Ei l-o furat de la franțuji, care la rândul lor l-o furat de la greci. Jaf la drumul mare, cum se zice la televizor. Și acest cuvânt, mai pe înțelese grăind, înseamnă evreii împrăștiați prin lume, după ce o picat Ierusalimul. Pe urmă, cuvântul diaspora o-nceput să-nsemne și alte noroade răspândite în țări străine.
Dar adevărul nostru este altul. În strălucitorii ani sovietici, сând până și sănătatea ultimei gânganii de pe harta URSS era apărată cu strășnicie - atunci nu se ucideau nici țânțarii cu tot felul de chimii antinaturale, ca amu – lumea n-avea de unde să știe ce fel de mâncare de pește-i diaspora, că nici nu se grăia despre dumneaei. Ea era pentru noi ceva total străin, care ținea de mizerabila lume capitalistă, plină de tot felul de vârtejuri existențiale, în care clasa de jos era condamnată la moarte, vorba judecătorului metafizic. Noi, proletarii, n-aveam de-a face cu ea, că un norod mai unit decât cel sovietic n-o văzut istoria de când s-o născut pe fața pământului. Nu-i secret că din URSS nu fugea nimeni, că toate națiile de oriunde visau să trăiască pe pământul ista minunat.
Îi spuneam săptămâna trecută lui Lenin că, dacă și există raiul, el o fost numai în Uniunea Sovietică, mai poetic exprimându-ne, în ciuda cotropitorilor vrăjmași. Când m-o auzit, Ilici o spus că se duce la piață după niște morcovi și n-o mai venit. Dar voi fiți pe pace, nu l-am pierdut, îl simt și amu lângă mine.
Așa stând lucrurile, diaspora moldavă nu-i o fericire, cum zic PAS-iștii, ci o tragedie, cum a recunoscut Vladimir Nicolaevici Voronin. Dumneaei s-o născut prin munți, prin râuri adânci care despart țările, prin stânci și prăpăstii, pe drumul pe unde frații și copiii noștri evadau în grupuri deznădăjduite din proaspăt proclamata Republică Moldova, după ce cetatea lui Lenin o dispărut de pe glob. Nu-i secret că diaspora noastră s-o născut din sărăcie, de la primul moldovean care-o pierit pe drum și-o rămas să putrezească, uitat de toți, prin pădurile europene. Fugarii aceia nu căutau bogății, ei visau un singur lucru - să descopere undeva un nou rai. Dar, spre nenorocul lor, s-o rostogolit în iad, înghițiți fără zăbavă de fiara globalistă, care o schimbat profesorii în măturători, medicii în îngrijitori de babe și moșnegi străini, studentele în... fete ușoare sau cum să zic, ca să nu mânii pe nimeni. Iată de ce zicea Voronin că adevărata deportare s-o făcut pe vremea lui Snegur și Lucinschi, dar nu pe timpul lui Stalin. Cum amu zvârlă toți cu pietre în Putin, așa o zvârlit și în Stalin, ca să fie mai clar pentru mințile îndobitocite de noua ordine mondială.
Odată cu timpul, după ce i-o prins pe-ai noștri cu viclenie în nebuloasa plasă americano-anglosaxonă, monstruosul rechin sorosist o-nceput să-i mestece pe toți laolaltă cu colții săi de sabie de ucis. Propovăduind diabolica propagandă a unei lumi noi, plină de mașinării și fără suflete, marea burghezie occidentală o urmărit țelul suprauniversal de a întuneca cu precădere glagorea tuturor diasporelor pe care le-o găzduit în țarcul ei. Așa i-o făcut încetișor pe oameni să se gândească fără oprire la ruble și să-și uite cu desăvârșire tradițiile norodnice. Iar după ce le-o golit capetele, încât vântul șuiera prin ele, le-o băgat cu dibăcie satanică, în locul vântului, alte valori groaznice și negre, ca în filmele despre draci, după care nu mai prinde somnul, vorba poporului. Anume așa psihoterapia europeană o anihilat creaturile sovietice și-o construit din ele un fel de aparate stricăcioase, care nu cugetă defel și numai execută ceea ce li se cere. De aceea o și votează pe Maia Sandu fără vorbă și pe PAS.
Aici trebuie să ne trudim amu, înainte de alegerile anului ista, cu toată osârdia pe care destinul ne-o hărăzit-o. În diasporă și cu diaspora, pentru a reînvia spitirul leninist-marxist, ucis în oamenii care vor hotărî viitorul Moldovei cred că la toamnă.
Eu am noroc de Petea, un băiat cu care am fost pe vremuri în Bulgaria și avem amintiri încântătoare de acolo, ca să nu intrăm în detalii. El are 83 de ani, e vădan ca și mine, vorba cântecului, dar de ruble nu duce lipsă, că-l ajută un fecior din Canada, care-o votat „calul” anul trecut. Și-ntr-o seară m-o întrebat Petea ce-ar fi, dacă aș avea și niște întâlniri cu alegătorii de peste hotare, cu slugile Maiei Sandu, pe care-i vremea ca cineva să-i trezească la viață. Tot el, fără să zăbovească, mi-o făgăduit că ia pe seama lui cheltuielile la autobuz, dormit și haleală. Eu nu-s fricos ca Dodon, care numai se plânge de la dreapta la stânga, și-am fost de acord! De atunci, seară de seară, mă văd cu Petea la un păhăruț de tărie și plănuim planul schimbării de mentalitate, care va izbăvi odată și pentru totdeauna țara asta de pericolul globalist uzurpator.
Numai că, sincer să fiu, ne cam temem olecuță de călătoria asta, că-i tare periculoasă în realitate. Noi judecăm treji și nu ne ascundem după deget, ca presa occidentală înrobită. Pe de o parte, înțelegem că trebuie numaidecât să ne găsim fieștecare câte o mândră care să ne însoțească, dar nu știm cine-o vrea așa ceva. Pentru că acolo, în „civilizația europeană”, poți intra în magazin și cumpăra tot ce vrei numai dacă ai muiere lângă tine. De altfel, dacă ești cu un mujic, nu ți se vinde nici o legăturică de mărar, dacă nu te pupi cu dânsul pe bot înainte de asta.
Pe de altă parte, țările celea îs bucșite și de un alt soi de diasporă, cea a migranților din Orientul Mijlociu, printre care mulți îs teroriști cu sânge rece și fără glagore. Dacă te zăresc pe stradă și nu le place ceva la tine, ei scot o bombă din buzunar și-o aruncă peste tine, apoi, ca și cum nimic n-o fost nimic, merg tihniți mai departe, fără nici să se uite în urmă.
În afară de toate, muierile pe care le-om lua cu noi nu trebuie să fie cu copii mici, că atunci vai și-amar de capul lor. Mi-o povestit unul că, dacă umbli prin orașele europene și pe copil îl apucă strechea, și-ncepe să țipe că nu-i cumperi laie sau bălaie, și tu nu mai rabzi și-i tragi o palmă la fund sau îl strângi de ureche, ai ars-o. În aceeași secundă, năvălește poliția peste tine și te-nvinuiește de violență față de copilași și tu ajungi la ocnă, iar pe cel mic ți-l răpesc îndată și îl dau în grija homosexualilor, după cum se cheamă politic corect, care îl învață de mititel cu apucăturile lor nenaturale și cresc din el o stârpitură.
Mai sunt multe drăcii din astea, care arată fața adevărată a Occidentului, dar am să vi le povestesc cu alt prilej. Cu toate astea eu și cu Petea, înțelegând aceste primejdii nemaivăzute, vom merge prin greutăți spre stele, ca bravii soldați sovietici în războiul pe viață și pe moarte cu hitleriștii barbari. Și vom izbuti, că nu vom fi singuri. Din depărtare, ne va păzi Vladimr Ilici, viu zi și noapte fără-ndoială. Îi printre noi el și acum, ne-arată-n viață rostul, măi Petea, Lenin, cum să-ți spun, îi consătean de-al nostru.
Anunț oficial, în numele viitorului nostru, că în următorul parlament Petea fi consilierul meu. Pentru că numai datorită jertfei sale vom putea să-o cârligăm din jilț pe Maia Sandu și pe toți PAS-iștii ei, sub fericitele bătăi din palme ale diasporei.
Cu tot respectul, Iosif Visarionovici Ciobanu, viitor deputat al poporului
