Pentru că alegerea totală e tot mai aproape, am un program prea încărcat, dar n-o să dau înapoi atâta timp cât este drum înainte. Dus și-ntors, vorba poetului, dar numai înainte ne lucește calea unui viitor mai luminos, spre care vom ajunge cu toți grămadă, dacă vă veți ține de mine.
Azi am oleacă de hodină și iaca mă apuc să strocesc amintirile ultimei săptămâni, cum s-ar numi, literalmente grăind, pentru devotații mei alegători de pe tot globul omenesc.
Duminică, 17 august. Am auzit mare hărmălaie pe stradă și m-am ițit să văd ce se petrece după poarta mea. Un cârd de babe mergeau răcnind spre gară și nu se uitau una la alta, dar numai înainte. Aveau niște pancarte colorate cu Jenea Guțul și cu încă o fumeie alături, pe care eu n-o știu. Ori că n-aveau dinți, ori că țipau prea tare, dar nu am înțeles nicio slovă azvârlită de gurile acelea. Dar tot atuncea mi-am adus aminte că Șor o făgăduit câte trei miișoare de dolari pentru toți cei care o să se strofolească așa ca babele celea și m-am luat după dânsele. Cum n-ai da, e un ban și, dacă dumnealor s-o pornit cu fotografa Jenei, înseamnă că-s de la Șor. Am hotărât că o să iau trei mii și mă duc a doua zi la diaspora, să-i spun cum stau adevărurile cu alegerea asta. Am mers cât am mers după fumei până când am zărit mai mulți omi grămădiți în fața gării. Scandau: „Jos Maia Sandu!” și am înțeles că încolo trebuie să mă duc și eu și să țip vreo jumate de ceas. Am ajuns, am răcnit cât am putut, l-am întrebat pe un om ce mai face, i-am spus la o madamă că-i umplută de farmece, am zâmbit încolo-ncoace, ca să mă știe cât mai multă lume. Trebuie să spun că omii s-o uitat cu dragoste la mine, dar nimeni nu mi-o dat nicio copeică. L-am întrebat pe un nene despre dolari și mi-o spus că așteptă și el, dar încă nu știe din care parte o să vină. Pe urmă s-o ivit miliția și ne-o alungat pe toți laolaltă. M-am luat după alte babe, îmbrăcate mai acătării, și am mers cu dânsele într-un troleibuz până la alt capăt al orașului, unde ele mi-o spus că au treburile lor și să nu mă mai țin de ele. În secunda următoare, o-nghețat toate mădularele din mine, că am zărit vreo sută de soldați cum împușcau într-un perete. Văzându-i că poartă uniforme rusești, m-am apropiat de dânșii, dar grăiau toți englezește. Eram la Buiucani și l-am văzut prima dată pe NATO acolo. Văleleu ce ne așteaptă, dragi tovarăși! Și așa m-am întors, obosit și cu buzunarul gol, acasă la mine.
Luni, 18 august. M-am îmbrăcat la costum, ca să arăt perfect, vorba românului. Îi costumul meu elegant și foarte scump, pe care l-am cumpărat de la Moscova, pe când eram director la tractoare. Am vârât în buzunarul din față și un stilou, ca să par mai serios. Mi-am lustruit și pantofii vreun ceas și m-am pieptănat cu grijă, chiar dacă nu mai am păr pe cap. Voi fi deputat al norodului, ce mai! Pe urmă, m-am suit în troleibuz și am ieșit în fața Ministerului de Interne, juridic grăind. Pe urmă am coborât pe strada lui Vasile Alecsandri și am intrat la CEC, ca să mă înregistrez, cum se mai numește, ca candidat independent. Și ce crezi? Nu m-o primit, și-o bătut joc de mine o muiere cu cap pătrat. Nu, n-o grăiesc de rău, da așa era tunsoarea dumneaei. Mi-o dat numai o zi, în care să umblu brambura și să strâng două mii de iscălituri din partea omilor care o să mă voteze. Vai și-amar de capul meu! Iaca așa, dragi tovarăși, fraudarea alegerilor, ca să zic și eu așa, s-o început de-acuma! Chiar dacă nu-i sufăr pe globaliștii de la CEDO, am să mă plâng lor, poate or pune-o pe muiere să-mi dea măcar niște ruble pentru obrăznicia asta. Când am ieșit afară, l-am văzut pe Dodon, care, mâncat de invidie, s-o făcut că nu mă vede. Nu mai aveam ce aștepta și m-am pornit deodată să caut proteste de-ale lui Șor, ca să rog omii ceia amărâți să se iscălească cât mai mulți pe o foaie de hârtie. Dar n-am găsit nici zare de dânșii... Nu vă temeți, eu oricum o să fiu deputat!
Marți, 19 august. M-am trezit cu noaptea în cap și toată ziulica am căutat proteste de-ale lui Șor. Ca într-un ceas rău, n-am dat de dumnealor. Am găsit în parc mai mulți omi, care s-o iscălit. M-am dus și la stadionul Zimbru să vad dacă nu-i vreun meci, la care se strâng fel de fel spectatori, dar nimeni nu bătea mingea în ziua aceea. Am intrat într-un spital și acolo s-o mai iscălit vreo sută de omi, printre care și un doctor bătrân, care mi-o spus la ureche că, de când o venit PAS la putere, din an în an, tot mai mulți moldoveni înnebunesc de deznădejde. Acel înălțător medic s-o închinat în fața mea și mi-o promis ajutorul, fără să-l rog. Mi-o spus să trec pe la dânsul la patru dimineața.
Miercuri, 20 august. Afară era noaptea, când m-am întors cu un taxi la spital și doctorul mi-o dat trei mii de iscălituri. Aha, stați, sorosiștilor, că vă dă la brazdă Iosif Visarionovici! Cred că numele meu nu le place și-și ies din minți, dar asta-i discriminare, ca să grăim politic corect, vorba ceea. Și o ieșit Iosif Visarionovici din bolniță, și drept la CEC s-o dus. Și bine-o făcut! Pentru că era cinci dimineață, da acolo ardea lumina la o fereastră. Iosif Visarionovici s-o așezat pe prag și paznicul cela, cât s-o zbătut și s-o chinuit, n-o putut să-l alunge, pentru că el avea iscălituri, mai multe decât trebuie. Pe urmă o ieșit niște fumei de la CEC, care căscau și grăiau pe englezește. Erau agente lgbt-iste, trimise de Ursula ș.a.m.d., ca să falsifice alegerea ce se apropie. Iosif Visarionovici o-nțeles a ce pute și nu s-o mirat când muierea cu cap pătrat i-o refuzat iscăliturile, pentru c-o întârziat omul cu o zi. El tot atunci s-o dus la judecată și o scris cerere, în care o cerut să se facă dreptate azi și mâine, și apoi, când vom veni la putere noi.
Joi, 21 august. Am strâns toată ziua alte și alte iscălituri, ca să fie cât mai multe, și să înțeleagă judecătorii cu cine au de a face, cum glăsuiește proverbul. Am lămurit tuturor omilor iscălitori că numai Iosif Visarionovici poate opri războiul din Transnistria, pe care Maia Sandu îl gătește pentru data de 29 septembrie 2025. Și omii m-o crezut, pentru că vor să trăiască.
Azi muncesc cu scrisul, intelectualicește, ca să afle despre truda mea toată clasa muncitoare de mâine și de poimâine și tot așa veacuri în șir să știe toți, din generație în generație, cum ar zice doctorii în biologie sau marele Lenin.
Al vostru viitor deputat al poporului, Iosif Visarionovici Ciobanu
