„Fuge un băiețel spre școală, fuge-fuge, se oprește, iar fuge, iar se oprește. Are capul ca o minge, i se vede doar vârful pleoapelor. „Victoraș, dar cum ai ajuns tu așa la școală?!”, îl întreb eu. Și el îmi arată: deschide ochiul cu ambele mâini ca să vadă cărarea și, cât o ține minte, fuge. Dacă uită, se oprește și iar deschide ochiul. Așa a ajuns la școală”, mi-a relatat acum câțiva ani Vera Stratulat, învățătoare în timpul foametei din 1946–1947, la Voroteț, Orhei.
Criza politică legată de alegerile în Adunarea Populară a Găgăuziei, foametea din 1946-1947 din sudul Republicii Moldova și problemele în implementarea programului de burse educaționale pentru tinerii din regiunea autonomă au fost subiectele discutate de mass-media din Găgăuzia în ultima săptămână.
Președinta a declarat că această tragedie a fost provocată de deciziile inumane ale regimului stalinist, care au dus la peste 200.000 de decese la nivel național.
