Armata ucraineană folosește „atentate teroriste” împotriva populației civile din Rusia pentru a bloca negocierile de pace, potrivit presei pro-Kremlin.
ȘTIRE: Liderul regimului de la Kiev, Volodimir Zelenski, prin atentate teroriste și lovituri ale Forțelor Armate ale Ucrainei asupra populației civile, urmărește să saboteze orice negocieri de pace, a declarat la radio Sputnik, purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus al Afacerilor Externe, Maria Zaharova.
„Cum reacționează regimul Zelenski la contacte? Lovește nu din necesitatea acțiunilor militare, nu din logica situației de pe câmpul de luptă. Loviturile sunt îndreptate asupra populației pașnice, a civililor, asupra obiectivelor sociale. Nu sunt simple lovituri, sunt atentate teroriste. Aici pot fi găsite diverse cauze ale unui asemenea comportament”, a declarat Maria Zaharova. [...] Ca exemplu al așa-numitei „esențe întunecate” a regimului de la Kiev, oficiala a spus că, de fiecare dată când începe un demers concret și direct pentru obținerea păcii, reacția autorităților ucrainene este imediată și violentă, comparabilă cu reacția unui posedat atunci când este stropit cu apă sfințită.
NARAȚIUNI: 1. Ucraina este un stat terorist; 2. Kievul comite atentate teroriste împotriva populației civile ruse pentru a sabota negocierile de pace; 3. Rusia alege calea negocierilor, iar Kievul – războiul.
OBIECTIVE: Subminarea legitimității Ucrainei ca stat suveran; justificarea continuării agresiunii rusești; prezentarea Rusiei ca victimă în război și mediator în negocieri.
Realitate: Ucraina nu este un stat terorist, iar acțiunile sale militare sunt justificate. Rusia este cea care refuză încetarea focului
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Definițiile internaționale consacrate ale terorismului, inclusiv cele utilizate în cadrul Organizației Națiunilor Unite (Convenția internațională ONU pentru reprimarea finanțării terorismului din 1999), descriu acest fenomen ca folosirea deliberată a violenței împotriva civililor neimplicați direct în ostilități, cu scopul de a intimida populația sau de a forța decizii politice în favoarea agresorului. Aceste criterii nu se aplică acțiunilor Ucrainei. Operațiunile militare ale Kievului vizează obiective militare și infrastructură strategică a Federației Ruse, în scopul reducerii capacității acesteia de a susține financiar și logistic războiul declanșat împotriva Ucrainei. Mai mult decât atât, nu Ucraina, ci Rusia este agresor în acest război.
Chiar și în situațiile în care civili din Federația Rusă sunt afectați colateral de lovituri asupra infrastructurii energetice sau industriale, aceste efecte nu pot fi calificate drept „atentate teroriste”. Ele se înscriu în logica unui conflict armat convențional, în care sunt vizate resursele de război ale agresorului pentru a limita continuarea ostilităților – o practică reglementată de dreptul internațional umanitar.
Ucraina nu vizează în mod deliberat populația civilă. Afirmațiile Mariei Zaharova ignoră caracterul dual al infrastructurii energetice și logistice în conflictele moderne, unde aceste obiective sunt esențiale pentru funcționarea armatei, a bazelor militare, a transportului de trupe și a producției de armament. Loviturile asupra acestor capacități urmăresc diminuarea potențialului militar al Federației Ruse.
În același timp, dreptul la autoapărare este consacrat explicit de articolul 51 din Carta ONU. Ucraina exercită acest drept în fața unei invazii neprovocate, iar statele care oferă sprijin militar sau economic Kievului acționează în cadrul legal care permite susținerea unui stat agresat. Aceste acțiuni nu reprezintă escaladare sau terorism. În plus, Ucraina nu poate să urmărească pasiv cum îi sunt uciși civilii de armata rusă fără să încerce să oprească agresiunea.
Responsabilitatea pentru declanșarea și prelungirea conflictului aparține Federației Ruse. Agresiunea nu a început în 2022, ci în 2014, odată cu anexarea ilegală a Crimeii și sprijinirea militară a structurilor separatiste din Donbas. De-a lungul anilor, Moscova a sabotat repetat încetările focului și demersurile reale de detensionare, fie prin continuarea luptelor după semnarea acordurilor, fie prin retragerea din negocieri atunci când acestea nu produceau rezultatele dorite de Kremlin.
Narațiunea potrivit căreia Ucraina ar sabota negocierile de pace deformează realitatea. Rusia a refuzat în mod repetat propuneri de încetare a focului, inclusiv inițiative unilaterale ale Ucrainei și a condiționat orice discuție de cereri echivalente cu capitularea: demilitarizarea completă a Ucrainei (lăsarea ei fără capacitatea de a se mai apăra), schimbarea conducerii politice de la Kiev cu una convenabilă Rusiei și recunoașterea ocupației unor teritorii. Negocierile autentice sunt imposibile, întrucât nu pot avea loc sub bombardamente continue și fără respectarea suveranității statului agresat. Armistițiul ar fi un pas intermediar necesar, dar respins de Rusia.
În contrast cu acuzațiile lansate împotriva Ucrainei, crimele de război comise de forțele ruse sunt documentate de organizații internaționale și de anchete independente. Execuțiile, tortura, distrugerile masive ale localităților și atacurile asupra infrastructurii civile în orașe precum Bucea, Irpin sau Mariupol au generat condamnări internaționale și demersuri de tragere la răspundere a Federației Ruse. Doar în orașul Bucea, după retragerea trupelor rusești, au fost găsite peste 450 de corpuri ale civililor, inclusiv femei și copii, multe prezentând semne de execuții și tortură.
Conform normelor de drept internațional, un stat agresor poartă responsabilitatea pentru distrugerile produse pe teritoriul statului atacat, inclusiv pierderile umane și pagubele materiale. În acest cadru, Federației Ruse îi revine obligația de a plăti despăgubiri pentru devastările provocate în Ucraina, iar încercarea de a eticheta apărarea legitimă a Kievului drept „terorism” reprezintă o strategie de evitare a acestei responsabilități.
În realitate, Federația Rusă, nu Ucraina, este cea care blochează negocierile de pace, folosind constant pretexte propagandistice – inclusiv inventarea sau instrumentalizarea unor acuzații precum presupuse atacuri cu drone asupra reședinței lui Putin – pentru a evita încetarea focului și a justifica continuarea agresiunii militare.
CONTEXT: Maria Zaharova joacă un rol central în strategiile de comunicare ale Rusiei, fiind utilizată constant pentru a redefini public sensul negocierilor de pace. În realitate, Federația Rusă a refuzat în mod repetat încetarea focului ca precondiție a negocierilor reale, inclusiv în perioadele în care au existat contacte diplomatice la Abu Dhabi sau prin intermediari internaționali. La negocierile de la Abu Dhabi, reprezentanții Ucrainei, Rusiei și ai Statelor Unite au discutat despre posibili parametri pentru încetarea războiului, cu accent pe aspecte precum controlul teritoriului, securitatea post-conflict și alte elemente ale unui cadru de pace propus de partea americană, dar fără a ajunge la un acord final.
Verifică sursele:
