Cu câteva zile înainte de alegerile parlamentare, îmi pun întrebarea: cum ar arăta politica moldovenească fără bani murdari?
Ce partide politice ar rezista? Am mai avea atâtea partide pro-ruse și pseudo-europene, dacă am avea cu adevărat transparență financiară? Sau am avea mai multe partide cu adevărat pro-europene care să acceadă în Parlament? Poate că acesta va fi cu adevărat testul rezultatelor reformelor în justiție și a capacității organelor de execuție.
Autoritățile au confiscat echivalentul a cinci milioane de euro până acum din rețeaua lui Ilan Șor în Moldova. Se glumește online că astfel Șor întoarce miliardul furat. Însă schema funcționează în continuare, adaptându-se, deși e încetinită de percheziții și blocarea conturilor. Odată cu glumițe, apare și întrebarea: de ce acești oameni sancționați internațional, vizați în investigații jurnalistice, clar conectați la fluxuri ilegale de bani, sunt lăsați să participe în alegeri? Fără acești bani, ei nu ar putea lua teren în politică.
De cealaltă parte, este exploatată această capacitate limitată a organelor de forță de a opri fluxul ilegal de bani, pentru a se promova narațiunea că CEC ar limita dreptul de participare în viața politică a statului. În România, decizia de a pedepsi finanțarea ilegală și legăturile cu Rusia a fost luată și mai târziu, la nivelul Curții Constituționale.
E un act de echilibrare, ar spune teoreticienii politici, între a pedepsi ilegalitățile și a acorda atât candidaților șansa de a participa la competiția politică, cât și cetățenilor oportunitatea să își aleagă reprezentanții. Un argument în aceeași cheie este precedentul: cu cât limitezi dreptul de a candida sau alege, cu atât acesta ar putea fi folosit ca armă politică de guvernele autoritare care ar putea urma — însă mie mi se pare că liderii dictatoriali pot folosi orice metode pentru a-și menține puterea, metodele lor nu țin neapărat de istoricul democratic.
Se întâmplă și la case mai mari, ar zice unii. În SUA, Donald Trump a fost reales în pofida acuzațiilor procurorilor că acesta ar fi falsificat acte contabile. Dosarul său e în desfășurare. Iar, între timp, Trump transformă o democrație cu stagiu într-un regim tot mai autoritar, care dictează nu doar politicile instituțiilor de stat, ci chiar și cele ale presei sau universităților private.
E un test de reziliență a populației, ar mai zice unii. Să le dai voie tuturor să participe la procesul democratic, chiar dacă încalcă regulile jocului, iar votanții să își facă alegerile lor, să distingă între minciună și adevăr, să aleagă și hoții care le dau și lor, la urma urmei, dacă asta își doresc.
O viziune cinică ar spune că politica e mereu murdară și nu poate fi curățată. Însă lucrurile se pot schimba.
Când a apărut PAS pe scena politică moldovenească, acesta era primul partid major finanțat în mod transparent, fără donații ale oligarhilor și fără bani murdari, care s-a clădit pe contribuții mici, dar multe, și pe frustrarea cetățenilor față de regimul oligarhic care a pus stăpânire pe Republica Moldova în anii 2000-2019. Acest principiu trebuie păstrat și mai departe.
Cele două modele de finanțare a partidelor politice reflectă și opțiunile noastre geopolitice pe 28 septembrie. Banii murdari vin astăzi, în mare parte, din Rusia și de la oligarhii locali care s-au asociat cu Kremlinul. Din UE, în schimb, vin bani care sunt investiți, în cea mai mare parte, în construcția drumurilor, reparația școlilor, grădinițelor, vestita reformă a justiției ș.a.m.d. Votând pentru opțiunea europeană cu șanse de accedere în Parlament, votăm și pentru un viitor în care să avem mai puține partide care să vrea doar să ne manipuleze, ca să scape de închisoare pentru fărădelegile comise, și să avem mai multe partide care să vrea cu adevărat să ne reprezinte.
