Kremlinul nu a acceptat niciodată, după destrămarea URSS, că fostele republici unionale pot avea o politică externă independentă de interesele Moscovei. De aceea, Rusia a abordat și încă mai abordează relațiile sale cu statele ex-sovietice după principiul metropolă-colonie.
Kremlinul a vrut dintotdeauna să aibă influență asupra statelor ex-sovietice
Kremlinul a urmărit mereu ca la conducerea statelor post-sovietice să se afle elite care să-i fie loiale, pentru a putea influența deciziile politice luate de către guvernele acestor țări.
În anii ’90 ai secolului trecut, Rusiei i-a reușit relativ ușor acest lucu, cu excepția Țărilor Baltice, deoarece la conducerea noilor state independente a ajuns rapid fosta nomenclatură de partid.
De altfel, în anul 1992 se vehicula informația, neoficială și neconfirmată, că Rusia, pentru a negocia cu Republica Moldova încheierea războiului la Nistru, a condiționat schimbarea guvernului Muravschi, din care făceau parte mulți reprezentanți ai Frontului Popular din Moldova, cu unul care să fie mai deschis la condițiile Moscovei privind acordul de încetare a ostilităților militare.
Lucrurile au început să se complice pentru Moscova după 2000, când elitele unor state din spațiul post-sovietic – cu precădere în Georgia și Ucraina – au început să se orienteze spre modelul occidental de dezvoltare. În aceste două state, sub impactul extinderii spre Est atât a NATO, cât și a UE, în anii 2003-2005, în urma așa-numitelor „revoluții cromatice”, au venit la conducere forțe politice pro-occidentale, ceea ce nu avea fi pe placul Moscovei.
În Republica Moldova, în urma „falimentului democrației” din anii ’90, la cârma statului a ajuns un partid inspirat ideologic din perioada sovietică – Partidul Comuniștilor Republica Moldova, – condus autoritar de Vladimir Voronin. Veniți la putere în 2001, comuniștii au manifestat, la început, o loialitate totală față de Rusia lui Putin, acceptând fără echivoc influența geopolitică a Moscovei asupra Chișinăului. Folosindu-se de obediența comuniștilor moldoveni, Rusia a încercat să treacă oficial Republica Moldova în sfera sa de influență, prin așa-numitul „memorandum Kozak”, un document care r fi însemnat în realitate transnistrizarea statalitului moldovenesc.
Simțindu-și pozițiile periclitate, sub presiunea străzii și a statelor occidentale, Voronin a respins în ultimul moment „memorandumul Kozak”, ceea ce a provocat furia Rusiei. Vladimir Putin a rupt legăturile cu Voronin, iar la alegerile parlamentare din 2005 a susținut forțe politice pro-ruse, altele decât PCRM. Către acel moment, Voronin și guvernarea comunistă de la Chișinău se reorientaseră deja spre Vest, proclamând integrarea europeană drept vector de dezvoltare a Republicii Moldova.
Alegerile parlamentare din 2005 au fost primele în care Rusia a intervenit masiv în Republica Moldova. Supărați pe Voronin, strategii de la Kremlin au susținut pe față trei formațiuni politice pro-rusești – Blocul „Patria-Rodina”, Mișcarea „Ravnopravie” și Uniunea Muncii „Patria-Rodina”. Niciuna din ele nu a ajuns în Parlament. Aceste formațiuni au avut, în linii mari, același mesaje electorale, care, pe lângă conținutul lor pro-rusesc, erau antioccidentale și pro-transnistrene.
Ținta acțiunilor rusești a fost liderul PCRM, Vladimir Voronin, care a fost supus unor atacuri mediatice masive din partea Moscovei. La posturile de televiziune rusești, cu precădere la „Pervîi kanal”, erau difuzate numeroase știri și materiale denigratoare la adresa lui Voronin și a comuniștilor moldoveni, mesajul principal fiind că PCRM nu și-a respectat promisiunile electorale din 2001. În special, promisiunea de a acorda limbii ruse statut de limbă de stat. În aceste atacuri mediatice, Kremlinul l-a implicat activ pe Grigori Karamalak, zis „Bulgaru”, un lider interlop din Republica Moldova, fugit la Moscova, care a făcut mai multe dezvălui denigratoare la adresa lui Voronin.
Kremlinul, sub acoperirea unor observatori care să monitorizeze alegerile, a încercat să trimită câteva sute de experți în tehnologii politice în Republica Moldova, pentru a influența rezultatul scrutinului din 2005, dar înainte ca aceștia să primească acreditarea din partea Ministerul Afacerilor Externe de la Chișinău. Ei au fost întorși înapoi de către autoritățile moldovene.
Rusia s-a implicat sistematic în alegerile din Republica Moldova
Pierderea puterii politice în anul 2009 de către PCRM și Vladimir Voronin, care din 2007 a revenit iarăși în grațiile lui Putin, în detrimentul forțelor politice proeuropene, a fost o lovitură neașteptată pentru Moscova. Cu atât mai mult cu cât, începând cu anul 2008, odată cu summitul NATO de la București, Voronin i-a transmis mesaje lui Putin că Republica Moldova este gata să facă cedări geopolitice serioase în favoarea Rusiei, în special cu privire la problema transnistreană.
Începând cu anul 2010, Rusia s-a implicat masiv, prin diferite metode și mijloace, în toate scrutinele din Republica Moldova. Scopul Rusiei a fost să îndepărteze de la conducerea Republicii Moldova guvernele proeuropene. La alegerile parlamentare anticipate din 2010, Moscova i-a susținut pe comuniști, principala forță politică de atunci din Republica Moldova, dar incapabilă deja să formeze de una sigură. De aceea, Kremlinul a fost foarte activ și în perioada post-electorală. E suficient să ne amintim vizita lui Serghei Narîșkin la Chișinău care a încercat să încropească o alianță pro-rusă formată din PCRM și PDM.
După eșecul creării „alianței Narîșkin”, Moscova a mers pe ideea constituirii unor proiecte politice pro-ruse noi în Republica Moldova. Astfel, în perspectiva alegerilor parlamentare din 2014, Rusia a lansat proiectele conduse de Igor Dodon și Renato Usatîi. În prealabil, însă, încă din 2013, pentru a lovi în guvernarea proeuropeană de atunci de la Chișinău, Rusia a impus Republicii Moldova embargouri la produsele vinicole și agroalimentare.
După scoaterea lui Usatîi din cursa pentru alegerile parlamentare din 2014, Dodon și PSRM au devenit principalul proiect politic rusesc din Republica Moldova. Socialiștii conduși de Igor Dodon au promovat cu nonșalanță interesele geopolitice ale Moscovei, în detrimentul interesului național al Chișinăului. Acționând pe etape, Rusia a reușit, în cele din urmă, să-l propulseze pe Dodon la funcția de președinte al Republicii Moldova. El a fost sprijinit de Rusia atât mediatic, cât și financiar.
Pierderea puterii de către Igor Dodon a fost un eșec usturător pentru Moscova, cu atât mai mult cu cât, după alegerile parlamentare din 2021, Rusia și-a pierdut în totalitate influența politică asupra guvernului de la Chișinău. Trecându-l, până la urmă, pe planul doi pe Igor Dodon, Rusia a început să acționeze în Republica Moldova prin intermediul lui Ilan Șor care, fără nici un fel scrupule, manipulând și dezinformând, a început să folosească bani ilegali pentru a tensiona situația social-politică din Republica Moldova. Intensitatea implicării rusești în politica de la Chișinău, în ultimi ani, a crescut vizibil. Referendumul privind integrarea europeană și alegerile prezidențiale din anul 2024 au reprezentat modelul clasic al interferențelor rusești în procesele electorale din Republica Moldova.
Concluzii
Pentru Rusia alegerile parlamentare din 28 septembrie a.c. reprezintă șansa mult așteptatei răzbunări geopolitice contra forțelor proeuropene de la Chișinău. Deja de câțiva ani buni Moscova poartă un războiu hibrid împotriva Republica Moldova în încercarea de a deturna parcursul proeuropean al Chișinăului. E limpide că Rusia se va implica masiv în aceste alegeri, făcând tot posibilul pentru a trece pe linie moartă integrarea europeană al Republicii Moldova.
Metodele și instrumentele alese de Kremlin pentru a influența rezultatele scrutinului dion 28 septembrie vor fi diverse, de la cele testate deja de-a lungul timpului – implicarea actorilor pro-ruși, manipularea și dezinformarea, finanțarea ilegală, folosirea intensă a rețelelor sociale, implicarea Bisericii Ruse, incitarea minorităților etnice contra guvernului de la Chișinău etc. – până la noi „surprize” (de genul așa-zisului „Campionat European de Kickboxing”).
Faptul că reprezentanții partidelor pro-ruse din Republica Moldova au fost adunați recent în Rusia, la Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg, unde s-a discutat despre orice, numai nu despre economie, demonstrează că administrația de la Kremlin își pregătește minuțios implicarea în alegerile parlamentare din 28 septembrie a.c. Mizele geopolitice ale scrutinului sunt mari pentru Rusia, deci trebui să ne așteptăm că și intervenția Moscovei va fi un pe măsură.
