Proiectul „Cartea deschisă” de promovare a lecturii, inițiat de președinta Maia Sandu, este, în prezent, în plină desfășurare. În paralel, un alt proiect, ”Scriitorii fără frontiere”, aduce la Chișinău scriitori din Romania, sau duce din Chișinău prin sate, în fața elevilor, autori de carte. E un program vast, iar scriitorii ca niciodată colindă școlile din Republica Moldova. Am vorbit despre importanța și impactul acestor proiecte, dar și desprte modul în care elevii de astăzi percep lumea din jurul lor, cu profesoara de limbă și literatură română la liceul ”Spiru Haret” din Chișinău, Mariana Jitari, într-un interviu pentru Veridica.md.
Problemele în educație au doi mari vinovați
VERIDICA: Faptul că Republica Moldova a luat cursul spre Uniunea Europeană în mod hotărât, a schimbat în vreun fel atitudinea elevilor față de perspectivele vieții care le stă în față?
MARIANA JITARI: Aș vrea să cred că da! Doar că a trecut prea puțin timp ca să vedem schimbări radicale, să putem cuantifica rezultatele. Pe de altă parte, în subconștient știam că spre asta mergem și nu cred că niște rezultate ale votului au surprins pe cineva.
VERIDICA: Ultimele teste PISA au arătat cam trist pentru noi. Cum vă explicați această rată destul de mare de analfabetism funcțional?
MARIANA JITARI: Tot spun de mai mult timp încoace că problemele în educație au doi mari vinovați: pe de o parte, reformele permanente, neîncheiate și de suprafață ale sistemului, pe de altă parte, lenea și dezinteresul oamenilor pentru cunoaștere. Principiul „e bun cum este” nu poate împinge lucrurile spre bine. Trebuie să recunoaștem, cu tristețe, că nu suntem cei mai harnici la carte.
VERIDICA: Există rețete care să ajute tinerii în termeni reduși să depășească acest handicap, sau e, totuși, muncă de la clasa zero?
MARIANA JITARI: Tinerii au avantajul energiei și curajului, am putea face ceva și de moment, ca să șlefuim unele lucruri, ca să nu fie totul pierdut, dar eu sunt adeptul unei abordări de ansamblu. Altfel, vom avea rezultate sporadice, de la caz la caz, fericite doar dacă se vor întâlni oameni potriviți: profesorul de calitate și elevul deschis pentru reușită. În plan mare, avem nevoie de o abordare complexă și coerentă.
VERIDICA: Ce e azi cartea pentru tineri? Mă refer la lecturi, nu la programul școlar.
MARIANA JITARI: De la un tânăr la altul, cartea își schimbă esența: sperietoare mai rămâne pentru unii (și nu doar pentru tineri!), instrument util – pentru alții, nevoie vitală și bucurie – pentru cei mai puțini. Aceștia din urmă îmi dau speranță.
VERIDICA: Ați găsit în anii de experiență formula prin care poți declanșa pasiunea pentru lecturi a generației tinere, indiferent de statutul social al familiei?
MARIANA JITARI: Elementele formulei ar putea să se schimbe de la o situație la alta, în funcție de cazul concret, dar pentru mine o constantă a acestei formule rămâne exemplul propriu al celui care cultivă o valoare – a lecturii de această dată –, dincolo de declarații și sfaturi, e important comportamentul concret: citești tu, mergi la evenimente tu, cumperi și dăruiești cărți tu, ca, mai târziu, să-i convingi și pe alții. Un profesor, un părinte care nu citește nu inspiră încredere. Abia după aceasta își pune în aplicare arsenalul de trucuri, metode, prăjiturele.
VERIDICA: Elevii, unii între alții, se îndeamnă la lecturi? In ce fel o fac? Sunteți atentă la argumentele lor?
MARIANA JITARI: Sigur, acesta e momentul de grație! Împrumuți cartea unui elev ca să ți-o întoarcă altul, descoperind că a circulat labirintic din mână în mână. Alteori, își laudă emoționați lecturile, bucuroși să ofere cartea unui coleg, sau chiar și le „impun” insistent. Nu doar că sunt atentă la argumentele lor, dar și împrumut sugestii de lectură, pentru a rămâne parte vie a dialogului cu ei.
Să nu punem orice eșec pe seama curriculumului
VERIDICA: Știu că aveți elevi care citesc mult, cu pasiune, vin la cluburi de lectură. Cei care nu o prea au cu cartea, în ce fel explică această relație complicată?
MARIANA JITARI: Păi, și unii de ce nu cântă, nu pictează, nu dansează, nu fac sport? Pentru că nu pot, pentru că nici nu au încercat să poată, pentru că fac altceva. Important este să facă, să găsească un domeniu interesant și util. Mă întristează nu atât oamenii care nu citesc, cât cei care nu fac nimic. Și-apoi, lectura profundă pare o activitate elitistă, nu neapărat de uz comun.
VERIDICA: Curriculumul școlar în ce măsură e prietenos în acest sens?
MARIANA JITARI: E prietenos, aș zice, în măsura în care vrea profesorul să-i fie prieten. În orice prietenie există doi! Dacă nu punem tot eșecul pe seama curriculumului și îl citim atent, creativ, adaptându-l la nevoile elevilor, va fi bine. Ca pe orice practician, mă deranjează și pe mine unele aspecte sterile, mă supără erorile, impreciziile, dar nu mă ajută cu nimic să fac acuzații. Eu am în fața mea elevi care nu au timp să aștepte reforma curriculară și au dreptul la educație de calitate aici și acum.
VERIDICA: Avem câteva proiecte de promovare a lecturii, susținute de Ministerul Culturii și Președinție. Avem și două festivaluri de literatură. În ce măsură întâlnirea față în față cu scriitorii dă roade?
MARIANA JITARI: Rămâne cel mai eficient instrument și eu profit la maxim de oportunitatea de a-mi lungi lista de lecturi, lista de prieteni, lista de argumente în favoarea lecturii. Mi-am făcut din evenimentele culturale un partener capabil să recupereze ce nu reușesc eu din lipsă de timp și de mijloace, de la care îmi alimentez entuziasmul și curiozitatea intelectuală, a devenit o chestie aproape igienică. Computerul din om tot are nevoie de o restartare, pentru a sfida virusul manipulării, blocajele rutinei și ale anchilozării, deci, să fie proiecte, programe, festivaluri, târguri! Când acestea devin o politică a statului, șansele se dublează.
Există o deschidere fără precedent a scriitorilor români de pe ambele maluri ale Prutului
VERIDICA: Care sunt temele cu ”trecere” la tineri? Autorii preferați?
MARIANA JITARI: Filozofia, evident! Emoțiile umane, cunoașterea, devenirea, dramele istorice și ideologice, dragostea... Cu autorii e mai simplu: le plac cei autentici, adevărați, ludici, dar și profunzi, în același timp. De la clasici la contemporani, de la universali spre români, de la proză la poezie – îi fascinează tot ce e valoare. Mai mult, li se lipesc de suflet autorii cu care leagă dialoguri, poate chiar prietenii. Eu asist la o deschidere fără precedent a scriitorilor români de pe ambele maluri față de cititorul tânăr. Discută cu ei, le oferă răspunsuri la tot felul de curiozități, le lasă autografe memorabile, le aduc în dar cărți – într-un cuvânt, îi iau în serios. O generozitate pe care mi-aș fi dorit-o când eram adolescentă și care, cu siguranță, m-ar fi modelat altfel.
VERIDICA: Din promoțiile ultimului deceniu, câți din elevii Dvs au și potențial de scriitor?
MARIANA JITARI: Potențialul de cititor se cultivă greu, cel de scriitor și mai complicat. Dincolo de har și talent, și chemare, mai este nevoie de mult exercițiu, de autocritică, de discernământ autentic, de oportunități și, de ce nu, de noroc. Trebuie să recunosc, nu salut graba cu care se publică orice încercare nesigură, puerilă, parcă aș vrea să se întârzie debutul, în volum, până la un produs artistic mai consistent. Dar nu cred că e de competența mea să deschid sau să închid uși de editură și atunci le sugerez, chiar îi ajut, să ia legătura cu scriitori, editori, organizatori de ateliere de scriere, cenacluri pentru un feedback profesionist. În cele din urmă, mă bucură încercările lor de scris, le susțin pe cele promițătoare și sunt convinsă că ce trebuie să se întâmple se va întâmpla!
