Donații
Veridica.ro
Pe măsura epuizării rezervelor de gaze și cărbune în regiunea secesionistă transnistreană, Tiraspolul insistă ca Chișinăul să recunoască pretinsa datorie de 709 milioane de dolari față de Gazprom – nu și să o plătească! – pentru continuarea subzistenței sale în calitate de enclavă separatistă pe malul stâng al Nistrului. În același context, Kremlinul vrea să exploateze oportunitatea ca ultimă șansă pentru valorificarea acestor bani în calitate de viitoare pârghie de presiune asupra Republicii Moldova.
Președinta în exercițiu a OSCE, ministra Afacerilor Externe din Finlanda, Elina Valtonen, aflată joi, 9 ianuarie a.c., în vizită în Republica Moldova, a asigurat separatiștii pro-ruși de la Tiraspol că Chișinăul nu se va opune reluării livrărilor de gaze rusești pe malul stâng al Nistrului. Tiraspolul speră să obțină reluarea gazelor rusești, iar Chișinăul nu se opune. Singurul lucru necesar pentru realizarea acestui fapt este recunoașterea pretinsei datorii de 709 milioane de dolari.
Criza energetică din Transnistria, un fapt ireversibil pentru Rusia?
Diplomatul finlandez a reiterat, la Tiraspol, disponibilitatea autorităților constituționale să acorde asistență Transnistriei la achiziționarea gazelor de pe piața europeană. Această soluție este însă inacceptabilă pentru regimul secesionist din stânga Nistrului, deoarece ar duce imediat și inevitabil la ruinarea enclavei pro-ruse. Sprijinit de Moscova, Vadim Krasnoselski îi cere isteric Chișinăului să accepte achitarea pretinsei datorii impuse de Gazprom – cele 709 milioane de dolari.
Numai că această solicitare nu este indicată de Ambasada Rusiei la Chișinău în comunicatul scandalos de pe 6 ianurie a.c. Reprezentanța diplomatică nu s-a referit expres la pretinsa datorie a malului drept al Nistrului, abordând stilul ambiguu al gigantului rusesc atunci când a notificat Moldovagaz despre oprirea livrărilor pe 28 decembrie 2024: „Ignorarea intenționată de către autoritățile de la Chișinău a numeroaselor probleme în relațiile cu Gazprom este principala cauză a situației de criză din regiune”.
În același comunicat, Ambasada Federației Ruse la Chișinău a lansat acuzații la adresa Kievului că ar fi privat gigantul rusesc de capacitatea tehnică și legală de a furniza gaze Transnistriei prin refuzul de a prelungi acordurile cu privire la tranzit pe teritoriul său. Chișinăul s-a declarat surpris de afirmațiile reprezentanței diplomatice ruse, subliniind posibilitatea livrării gazului prin gazoductul transbalcanic în condițiile valabilității acordului dintre Gazprom și Moldovagaz.
Autoritățile moldovenești au reiterat că malul drept al Nistrului nu mai consumă gaze rusești din decembrie 2022, iar evocarea pretinsei datorii față de concernul rus este neavenită. Acordul cu privire la tranzitul gazelor rusești pe teritoriul ucrainean a fost valabil pentru perioada 1 ianuarie 2020 – 31 decembrie 2024. Încă de la sfârșitul anului 2023, autoritățile ucrainene au exclus posibilitatea oricărei negocieri cu Rusia. La rândul său, Comisia Europeană, la insistența unor companii energetice din Europa Centrală, a refuzat să oblige Kievul să își schimbe poziția, invocând obiectivele sale de a renunța treptat la gazul rusesc până la 2027. Toate aceste elemente denotă că Rusia tratează criza energetică din Transnistria ca un fapt ireversibil, că nimic nu mai poate să fie schimbat în ceea ce privește alimentarea cu gaze a Transnistriei. În paralel, agenții pro-Kremlin din Moldova și de la Moscova vorbesc despre pretinsa datorie ca o soluție universală.
Vadim Krasnoselski insistă pe vinovăția Chișinăului
În contextul isteriei Tiraspolului, pe 7 ianuarie a.c., Comisia Europeană a îndemnat regimul separatist pro-rus să nu mai respingă ofertele de aprovizionare cu gaze din surse alternative în contextul creșterii tensiunilor politice. „Încurajăm Tiraspolul să coopereze cu Chișinăul pentru a aborda situația în interesul populației locale”, a spus purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Anitta Hipper, pentru Politico.eu. „Înțelegem că Guvernul Republicii Moldova a oferit deja energie și asistență umanitară Transnistriei, ceea ce nu a fost acceptat până acum”, a menționat ea.
Cu toate acestea, Vadim Krasnoselski insistă cu încăpăținare pe vinovăția Chișinăului. În opinia sa, datoria Transnistriei față de Moldovagaz, în valoare de 11 miliarde de dolari, ar fi „asistență umanitară acordată de Rusia” și, prin urmare, sigura datorie care trebuie achitată este cea pretinsă de Gazprom de la Moldovagaz. „În toate negocierile, datoria Transnistriei față de Gazprom nu este menționată. Nu există pe agenda zilei. Singura datorie care apare este cea a Moldovagaz față de Gazprom. Spun încă o dată că datoria noastră este asistență umanitară și tehnică acordată Transnistriei [de Rusia]. Suntem recunoscători pentru acest ajutor acordat de Federația Rusă. Însă în ceea ce privește datoria dintre Gazprom și Moldovagaz, domnilor, trebuie rezolvată, și nu tergiversată”, a spus el pe 8 ianuarie a.c. în cadrul unei ședințe a așa-zisului consiliu de securitate al regiunii.
Pentru a întreține naraținea despre vinovăția Chișinăului și Kievului, secretarul de presă de la Kremlin, Dmitri Peskov, voind pesemne să evoce contribuția materială inocentă a Rusiei la subzistența Transnistriei, în realitate, a făcut-o pe invers. Purtătorul de cuvânt al lui Putin a recunoscut, în fapt, că regimul separatist pro-rus de la Tiraspol a existat datorită gazului gratuit rusesc. „De mulți ani, Rusia a furnizat gaze naturale, din care, de fapt, a trăit Transnistria. Și acum, din cauza deciziilor Ucrainei și ale autorităților din Moldova, Transnistria a pierdut această oportunitate”, a spus el, citat de publicația rusească „Kommersant”.
Cireașa lui Ilan Șor
Pentru a nu rămâne în urmă de corul Kremlinului, joi seară, oligarhul fugar Ilan Șor a pus cireașa pe tortul propagandei rusești, de la tribuna TASS. El a declarat că cea mai mare parte a datoriei Republicii Moldova de 709 milioane de dolari față de Gazprom ar fi fost acumulată între 2011 și 2015, când președinta Maia Sandu era membră a Guvernului proeuropean de atunci. „Permiteți-mi să vă reamintesc din cauza cui ne aflăm într-o situație critică. Din cauza cui cetățenii noștri trebuie să stea fără curent, să-și încălzească casele cu lemne și să ghicească dacă vor avea gaz mâine. Și dacă vor avea, atunci la ce preț?!”, a afirmat el. „Cea mai mare parte din datorie – 394 de milioane de dolari – a fost acumulată din 2011 până în 2015. Țara a fost condusă atunci de complicii lui Sandu, iar ea însăși a fost ministru”, a spus Șor.
Observând succesiunea narațiunilor și faptelor, putem susține cu certitudine că Chișinăul a obținut, în 2023, o realizare extraordinară prin auditul internațional al datoriilor față de Gazprom. Ministerul Energiei al Republicii Moldova a anunțat atunci că datoria față de Gazprom constituie 8,6 milioane de dolari, și nu 709 milioane. Însă această decizie este susținută doar de Guvernului Republicii Moldova. În bilanțul Moldovagaz, persistă datoria de 709 milioane de dolari!
Auditul Curții de Conturi efectuat la Moldovagaz a indicat că cele aproape 400 de milioane de dolari – partea principală din datorie, restul sunt penalități – au fost acumulate, în 2011-2021, din cauza devierilor tarifare, neachitărilor consumatorilor, din pricina consumului fraudulos; a investițiilor nefundamentate, a cheltuielilor determinate de diferența dintre cursul de schimb al valutei și cursul oficial al BNM. Or, cea mai mare parte din aceste cauze au fost admise în urma infracțiunilor comise de grupul condus de Vladimir Plahotniuc, inclusiv furtul miliardului, pentru care a fost condamnat Ilan Șor.
Un alt grup de actori pro-Kremlin care a beneficiat de schemele dubioase din cadrul Moldovagaz, Partidul Socialiștilor din Republica Moldova, a solicitat pe 28 decembrie 2024, imediat după nota Gazprom, reluarea dialogului cu partea rusă pentru restabilirea livrărilor de gaze și prevenirea unei catastrofe umanitare.
Acum totul depinde de Chișinău, dacă va ceda sau nu presiunilor Kremlinului și agenților săi.
