Anul 2025 e pe sfârșite, milioane de oameni, ucrainenii în primul rând, și-au dorit ca Trump să poată opri războiul și să obțină premiul Nobel pentru pace.
Vestea bună și vestea proastă
Dar ceea ce, la începutul anului, părea posibil în 24 de ore, arată acum, după aproape 365 de zile, în al patrulea an de lupte sângeroase, imposibil. Deși „negocierile de pace se desfășoară normal”, după cum spune Trump, războiul se întețește, nu scade din înverșunare și cruzime. Distrugerile și pagubele materiale ajung la sute de miliarde de euro, iar pierderile umane – la sute de mii, la milioane de vieți omenești. Și mai grav e că acest război poate fi un preludiu la alte războaie, la o nouă conflagrație europeană și mondială, ordinea lumii e în proces de schimbare, și viitorul multor state, inclusiv Republica Moldova, pare tot mai incert....
Vestea bună e că, în 2025, s-au clarificat pozițiile părților implicate în negocieri. Vestea proastă e că așteptările lor sunt mult diferite, antagonice, am putea spune. În timp ce Europa mai încearcă să privească geopolitica prin prisme morale și legale, din unghiurile de vedere ale dreptății și legitimității, ale normelor internaționale fixate în acorduri și tratate internaționale, pledând pentru o pace dreaptă, durabilă, cu garanții de securitate pentru Ucraina, în SUA, cu revenirea lui Trump la putere, se face abstracție de dreptul internațional în numele „pragmatismului” , a „interesului național”, dar și a calculului economic.
„Înrudirea” lui Trump cu Putin
„Divagațiile” geopolitice ale noului președinte american, începând cu atitudinea „sceptică” față de NATO și obligațiile SUA în cadrul alianței, manifestată în primul său mandat, continuând cu propunerile sale ofensatoare către Canada, ca aceasta să renunțe la identitatea proprie și să devină al 51- lea stat american, apoi și către Groenlanda, pe care vrea să o acapareze din motive asemănătoare (a și numit un emisar care să caute soluții în acest sens), au culminat cu publicarea unei noi strategii naționale de securitate, în care Europa este prezentată ca adversar, iar Rusia ca partener al SUA.
Putin profită de „înrudirea” ideologică cu Trump, stimulează discordia dintre SUA și Europa, încercând să-l ademenească pe președintele american de partea sa, promițându-i câștiguri mari, dacă renunță să ajute Ucraina sau îl „convinge” pe Zelenski să capituleze și să cedeze o parte a teritoriului ucrainean Rusiei. Însă refuzul de a ajuta ucrainenii să reziste nu le este convenabilă producătorilor de armament americani, mai cu seamă că livrările lor către Ucraina sunt plătite, începând cu 2025, de Europa.
Pe de cealaltă parte, europenii se opun capitulării Ucrainei, aceasta le amintește de concesiile făcute lui Hitler, la Munchen, în 1938, concesii care l-au încurajat pe agresor să continue războiul pentru a acapara noi teritorii. Pentru că nu acceptă sfâșierea Ucrainei, după cum s-a întâmplat cu Cehoslovacia în 1938, Europa este acuzată, și la Washington, și la Moscova (și la Budapesta), că ar alimenta războiul și ar pune bețe în roate „planului de pace” promovat de Trump. E bizar să auzi asemenea reproșuri și de la „suveraniștii” de pe Dâmbovița și de pe Bâc.
De la „operația militară specială” la „nu noi am atacat”
Intrat recent în „legătură directă” cu cetățenii Federației Ruse, Putin nici măcar nu a încercat să lase impresia că regretă începutul „operației militare speciale” sau că deplânge omorârea a sute de mii de oameni. Dimpotrivă, el s-a arătat hotărât să continue cu fermitate măcelul „fratern” până la atingerea obiectivelor anunțate la 24 februarie 2022, care, de altfel, diferă de ceea ce dorește el acum: trupele ucrainene să se retragă din regiunile Luhansk, Donețk, Herson și Zaporojie pe linia hotarelor administrative ale acestor regiuni ucrainene.
Nici măcar de Crăciun el nu are de gând să înceteze bombardarea ucrainenilor, pe care îi consideră ruși, într-un singur caz el ar putea opri, pentru o zi, trimiterea rachetelor și bombelor spre Ucraina, dacă acolo s-ar organiza alegeri prezidențiale. Întrebat de un reporter străin dacă nu se simte responsabil pentru morțile a sute de mii de oameni în acest război, Putin a răspuns că nu, căci „nu noi am atacat, pe noi ne-au atacat”, uitând probabil de declarația sa din dimineața zilei de 24 februarie 2022: „Eu am luat decizia să încep operația militară specială...”
Părul încărunțește, mintea înnebunește?
De o voioșie în exces, nervoasă, bâlbâind-se alteori, cu privirea arzătoare, semănând în unele momente cu liderul proletariatului mondial, cel imobilizat, când putea comunica doar cu ochii, președintele rus a vrut probabil să-și înduioșeze concetățenii răspunzând că crede în dragoste de la prima vedere și că în prezent iubește pe cineva. Efectul spuselor sale a fost mai curând stingheritor. Da, se întâmplă ca Eros (sau Cupidon, la romani), zeul iubirii, a dorinței carnale și sexului, să nimerească cu săgețile sale și persoane cu vârste venerabile, însă, în cultura rusă, aceasta nu e motiv de exhibiție publică, ci, dimpotrivă, un semn jenant, amuzant uneori, al unei desprinderi de realitate. „Sedina v borodu, bes v rebro”, spun în asemenea cazuri rușii care nu au învățat regulile corectitudinii politice. (Pe românește, în traducerea IA, proverbul rusesc sună în felul următor: 1) Păr sur în cap, draci în coaste (traducere ad litteram); 2) Părul cărunțește, mintea nebunește).
Dar dincolo de prejudecățile și anacronismele rușilor, nu vi se pare penibil, poate chiar monstruos un criminal de război, un ucigaș al ucrainenilor (și cecenilor) îndrăgostit lulea? Nu e o temă pentru un Shakespeare? Cum se împletește cruzimea față de „frații” ucraineni, ura față de europeni, indiferența față de suferințele cetățenilor ruși mânați în tranșee la moarte sigură, cu sentimentul înălțător al iubirii concrete? Nu îi cere iubita să oprească războiul? Sau pericolul aplicării armei nucleare pe care îl agită periodic Putin la adresa Europei îi sporește libidoul?
Unitatea Uniunii Europene
Fiindcă nu mai pot fi siguri că americanii le vor veni în ajutor, dacă Rusia nu va fi oprită în Ucraina, europenii lucrează asupra unui sistem de apărare și securitate autonom, care să nu mai depindă de hatârul lui Trump. (De menționat, de dragul adevărului, că, într-un efort comun al republicanilor și democraților, Congresul SUA a reușit să limiteze posibilitățile președintelui american de a retrage trupele din Europa).
Totuși, unitatea UE mai lasă de dorit, ea a eșuat în intenția de a finanța Ucraina din banii Rusiei depozitați în Europa, convenind asupra unui împrumut de 90 miliarde de euro pentru viitorii doi ani (bani, care, până la urmă, vor fi luați din cele peste 200 de miliarde de euro depozitate de Rusia). Și nu doar Ungaria, calul troian al Moscovei în UE, a fost cauza acestui eșec.
Nu mor caii când vor câinii
Putin, și, în mod ciudat, Trump și-ar dori ca Europa să nu existe ca entitate economică și geopolitică ce vorbește cu o singură voce. Ei ar prefera să aibă de-a face cu state separate, nu cu o uniune, oricât ar părea aceasta de slab închegată și neomogenă. Dar nu mor caii când vor câinii, jubilațiile putiniștilor locali cu acest prilej sunt stupide.
Tulsi Gabbard, directoarea Serviciului Național de Informații al SUA, s-a grăbit să dezmintă că Rusia s-ar pregăti să atace alte state europene, după cum a scris recent Reuters, cu trimitere la reprezentanții altor servicii speciale americane, ea văzând în difuzarea unor asemenea informații o intenție de subminare a eforturilor de pace depuse de Trump. Rusia „nici măcar nu e capabilă să cucerească și să ocupe Ucraina, darămite să „invadeze și să ocupe” Europa” a afirmat șefa spionajului american.
Într-adevăr, e posibil ca Rusia să nu fie capabilă să cucerească Ucraina, altfel ar fi cucerit-o până acum, de ce ar „tărăgăna” tocmai patru ani. Dar trebuie Europa să aștepte până Rusia prinde la putere? Nu spunea, chiar zilele trecute, Serghei Lavrov că ultimatumul lui Putin din decembrie 2021, înainte de invadarea Ucrainei, rămâne în vigoare, că teritoriile ce se află sub umbrela NATO după 1997 aparțin „sferei de influență” a Rusiei?
