Propunerea Chișinăului de a trece școlile „moldovenești” din stânga Nistrului la predarea în limba română a scos la iveală din nou clivajul identitar dintre cele două maluri ale Nistrului. În timp ce autoritățile constituționale insistă asupra dreptului la educație în limba maternă, Tiraspolul invocă existența unui „popor transnistrean”, parte a „lumii ruse”.
Vicepremierul pentru Reintegrare, Valeriu Chiveri, a propus pe 26 februarie a.c., la Tiraspol, în cadrul unei întrevederi cu așa-zisul ministru de externe al administrației secesioniste, Vitali Ignatiev, ca toate școlile „moldovenești” din regiune – aproximativ 30 de instituții de învățământ – să treacă la predarea în limba română.
„Propunem ca prim pas, începând cu 1 septembrie 2026, să trecem toate școlile moldovenești din raioanele de est ale Republicii Moldova la predarea în limba română. Nu este vorba de politică, ci de necesitatea de a le oferi copiilor dreptul la educație de calitate în limba maternă”, a declarat vicepremierul pentru Reintegrare la începutul negocierilor.
La finalul discuțiilor, Ignatiev a replicat că, în Transnistria, oamenii studiază în școli limba pe care o consideră ei maternă și că „nimeni nu a impus niciodată nimic”, lăsând să se înțeleagă că Tiraspolul nu va da curs propunerii Chișinăului. Pretinsul oficial transnistrean a adăugat că, potrivit ultimului recensământ din regiune, aproximativ 70% dintre locuitorii care vorbesc „limba moldovenească” se consideră moldoveni și afirmă că vorbesc „moldovenește”.
Conform datelor statistice ale regiunii, pe malul stâng al Nistrului funcționează în total 158 de școli. Dintre acestea, 120 au predare în limba rusă, 20 – în „limba moldovenească”, iar 10 sunt instituții cu predare mixtă rusă și „moldovenească”. În alte trei școli se predă în limba ucraineană. În total, aceste instituții sunt frecventate de 43.032 de elevi, dintre care 2.195 își fac studiile în „limba moldovenească”. În același timp, în regiune există opt instituții de învățământ cu predare în limba română, în care sunt înscriși 1.936 de elevi. Instituțiile în limba română se află în subordinea Ministerului Educației de la Chișinău.
„Poporul transnistrean”, parte a „lumii ruse”
Deși nu s-a pronunțat direct asupra propunerii lui Valeriu Chiveri, poziția liderului separatist Vadim Krasnoselski față de limba română și români în regiune este bine cunoscută. În 2024, acesta a proclamat „tărâmul transnistrean” drept „singura țară din lume în care s-a păstrat limba moldovenească”.
În conformitate cu narațiunile pro-Kremlin, „poporul moldovenesc” ar fi pe cale de dispariție pe fondul apropierii Republicii Moldova de Occident. Retorica s-a intensificat în special după ce, în primăvara anului 2024, Curtea Constituțională a Republicii Moldova a decis înlocuirea sintagmei „limba moldovenească” cu „limba română” în toate legile statului.
În paralel, locuitorii regiunii controlate de administrația separatistă sunt descriși tot mai frecvent drept „popor transnistrean”, diferit de cetățenii Republicii Moldova de pe malul drept al Nistrului. Potrivit acestei retorici, ar fi vorba despre o „națiune multietnică” rusofonă, opusă „naționaliștilor români” de pe malul drept, românofoni.
În viziunea ideologilor de la Tiraspol, noul „popor transnistrean” ar fi atașat valorilor imperiale ale „lumii ruse”, în care sunt respectate tradiția și familia. Această construcție identitară este prezentată ca opusă societății „românizate” din dreapta Nistrului, despre care propaganda locală afirmă că ar fi influențată de „valorile occidentale decadente”.
Conceptul de „lume rusă” a apărut inițial ca un proiect cultural și geopolitic menit să unească rusofonii din diferite state. Ideea a fost introdusă în discursul politic de Vladimir Putin în 2001. Ulterior, autoritățile de la Moscova au instrumentalizat treptat acest concept în justificarea politicilor interne și externe ale Kremlinului în fostele republici ale Uniunii Sovietice. Doctrina a fost radicalizată după promovarea conceptului „Novorossia”, invocat de autoritățile ruse în contextul anexării Crimeii în 2014. În această viziune, Rusia nu este doar un stat-națiune, ci un „stat-civilizație” edificat în jurul limbii ruse și al Ortodoxiei.
În acest context, acceptarea predării în limba română în școlile din stânga Nistrului este prezentată de retorica oficială de la Tiraspol drept incompatibilă cu valorile „poporului transnistrean”, considerat parte a „lumii ruse”. Limba română este astfel descrisă ca un element „periculos” pentru construcția identitară promovată în ultimii ani în regiune.
„Română și română, mare treabă!”
Într-un interviu acordat presei din stânga Nistrului în primăvara anului 2024, după decizia Curții Constituționale privind denumirea limbii de stat în legislația Republicii Moldova, Vadim Krasnoselski a declarat că poporul român nu ar fi locuit niciodată în regiune și că în stânga Nistrului nu ar fi existat vreodată un popor român.
Potrivit lui, regiunea a fost întotdeauna una „multinațională”. El a subliniat că administrația transnistreană nu este împotriva poporului român și că în regiune există câteva școli românești frecventate de elevi care se consideră români, aceștia reprezentând aproximativ 1–1,5% din populație.
Krasnoselski a mai afirmat că, în ansamblu, Transnistria este o societate „multinațională” care ar avea dreptul la propria limbă, istorie, tradiții și viitor. De asemenea, el a menționat că în regiune funcționează 167 de școli generale (în 2024 – n.r.), în care predarea se face în limbile rusă, „moldovenească” și ucraineană.
Liderul separatist a susținut că poporul român există în Moldova „pentru că acolo există limba română”. El a invocat și faptul că, în 2008, „limba moldovenească” a fost eliminată din standardul internațional ISO 639, care stabilește codurile de identificare ale limbilor utilizate în sistemele informatice și în cataloagele bibliotecilor.
„Limba moldovenească nu este trecută acolo, doar limba română. Îmi pare rău, dar nimeni nu a mai ridicat această problemă din 2008. Toată lumea a tăcut. Română și română, mare treabă! Sau poate nu este o problemă, pentru numele lui Dumnezeu. S-a format o nouă națiune românească. Nimeni nu obiectează. Avem un popor transnistrean format. Acesta este un fapt care trebuie luat în considerare”, a afirmat Krasnoselski.
„Integrare europeană = românizare = dispariția moldovenilor”
Retorica Tiraspolului se înscrie în narațiunile promovate de Kremlin, potrivit cărora apropierea Republicii Moldova de Uniunea Europeană ar duce „inevitabil” la dispariția statului moldovenesc, a „limbii moldovenești” și a „poporului moldovenesc”.
În acest discurs, integrarea europeană este asociată cu „românizarea” moldovenilor și cu perspectiva iminentă a unirii Republicii Moldova cu România. Bunăoară, expertul transnistrean prorus, Andrei Safonov, susține că declararea „moldovenilor” și a „limbii moldovenești” drept „români” și, respectiv, „română” ar provoca îngrijorare în rândul locuitorilor din Transnistria și din Găgăuzia.
În opinia sa, menținerea „națiunii moldovenești” și a „limbii moldovenești”, precum și apariția unor simboluri de stat „originale”, ar putea reduce pe viitor „amenințarea unionismului”.
Recent, după propunerea lui Valeriu Chiveri de a trece școlile „moldovenești” la predare în limba română, Vadim Krasnoselski a declarat într-un interviu acordat agenției TASS că dimensiunea „istorico-morală” joacă un rol important în dialogul cu Chișinăul. El a susținut că politica Republicii Moldova față de transnistreni este „literalmente respingătoare”, insistând că „Transnistria cu siguranță nu va deveni ca Moldova”.
Retorica „valorilor familiale” și alinierea la agenda Kremlinului
Tema „valorilor morale” a devenit tot mai prezentă în discursul autorităților de la Tiraspol pe măsură ce Chișinăul avansează în procesul de integrare europeană. Vadim Krasnoselski a declarat anul 2024 drept „Anul valorilor familiei”.
Prin această inițiativă, administrația transnistreană a încercat să se alinieze discursului promovat de Moscova privind combaterea așa-numitei „propagande a relațiilor sexuale netradiționale”. Sub pretextul „protejării securității intelectuale, morale și psihice a societății”, autoritățile locale încearcă să interzică acțiunile care ar promova relațiile sexuale netradiționale sau ar „nega valorile familiale”.
Legislația anti-LGBTI există în regiune încă din 2019, printr-o lege privind protecția copiilor împotriva informațiilor considerate dăunătoare sănătății și dezvoltării lor. Documentul enumeră printre informațiile „nocive” și pe cele care ar „nega valorile familiale” sau ar promova relațiile sexuale netradiționale.
Potrivit profesoarei Nadiezda Kizenko, de la State University of New York, una dintre strategiile actorilor politici pro-Kremlin, inclusiv în Republica Moldova, este de a concentra dezbaterea publică asupra unor teme sensibile – precum căsătoriile între persoane de același sex sau legislația împotriva violenței domestice – pentru a mobiliza segmentele conservatoare ale societății și a construi o opoziție față de valorile occidentale și integrarea europeană.
În același timp, propaganda regională insistă asupra ideii că „poporul transnistrean”, prezentat ca parte a „lumii ruse”, ar fi întemeiat pe valorile tradiționale și pe limba rusă și nu ar avea nimic în comun cu Republica Moldova. Aceeași retorică este invocată și de Biserica Ortodoxă Rusă pentru a justifica agresiunea împotriva Ucraina, susținând că Kievul ar fi încercat să impună Donbasului naționalismul ucrainean și „valorile occidentale”, inclusiv paradele gay.
