Republica Moldova se află în fața unui nou moment istoric - deschiderea oficială a primului cluster de negocieri de aderare pe 15 sau 16 iunie 2026, la Luxemburg, în marja reuniunilor ministeriale. Cu toate acestea, momentul este secondat de acțiunile subsumate războiului hibrid al Rusiei. Moscova nu stă degeaba și apasă punctele de presiune pe care le controlează în Republica Moldova. Vorbim aici mai precis de încercarea constantă a Federației Ruse de a împiedica desprinderea definitivă a țării din zona sa de influență.
Dacă în trecut butoanele de presiune erau gazul, embargourile și conflictul transnistrean, astăzi arsenalul este mult mai divers și mai sofisticat. De la operațiuni informaționale și influență politică până la exploatarea tensiunilor identitare, religioase și regionale, toate aceste mecanisme urmăresc același obiectiv: blocarea sau măcar încetinirea parcursului european al Republicii Moldova.
Evenimentele din ultimele săptămâni arată că Moscova nu a renunțat niciun moment la acest obiectiv. Dimpotrivă, pe măsură ce Chișinăul avansează pe calea integrării europene, presiunea pare să crească.
Acțiuni din fiefurile proruse
Un prim exemplu este implicarea tot mai vizibilă a ambasadorului Federației Ruse, Oleg Ozerov, în dosare sensibile din autonomia găgăuză și sabotarea alegerilor pentru parlamentul local de la Comrat. În mod tradițional, UTA găgăuză a fost unul dintre principalele puncte de sprijin ale influenței ruse în Republica Moldova.
Mesajele transmise de oficialii ruși în regiune urmăresc frecvent alimentarea percepției că apropierea de Uniunea Europeană ar reprezenta o amenințare pentru identitatea locală, pentru relațiile economice tradiționale sau chiar pentru stabilitatea politică internă. Astfel de intervenții nu pot fi privite ca simple gesturi diplomatice.
Ele fac parte dintr-o strategie mai amplă de menținere a unor centre de rezistență față de agenda europeană a Chișinăului. Moscova va lupta cu tot arsenalul din dotare pentru a menține Comratul sub influența sa și într-o stare deschisă de conflictul cu Chișinăul.
Nu în ultimul rând, acțiunile militare ale Rusiei din regiunea transnistreană nu au slăbit în intensitate. Ministerul Apărării de la Chișinău le monitorizează atent, la fel și Ucraina.
Tiraspolul încearcă să creeze o nouă narațiune precum că autoritățile de la Chișinău sunt de facto responsabile pentru colapsul economic din regiune prin taxe și impozite abuzive și nu dificultățile aducerii gazului rusesc gratuit pentru regiune care de fapt a ținut funcțională economia regiunii separatiste și a creat însăși premisele existenței acestui cap de pod rusesc în regiune pentru mai bine de trei decenii.
Mutarea atenției: maskirovka cu iz politic
În paralel, spațiul public moldovenesc continuă să fie afectat de scandaluri și campanii care apar exact în momentele cu cea mai mare încărcătură politică. Ne referim aici la controversele apărute în jurul Mitropoliei Basarabiei înaintea scrutinului local pentru Primăria Orhei, un alt fief controlat de forțe politice apropiate Moscovei prin legătura cu fugarul Ilan Șor, unde candida și preotul Sergiu Aga, au demonstrat încă o dată cât de vulnerabilă este societatea moldovenească la operațiuni de compromitere și manipulare.
Imagologic, scandalul cu tentă sexuală din Mitropolia Basarabiei care a venit cu o zi înaintea alegerilor pentru Primăria Orhei, la care unul dintre candidați era un preot al Mitropoliei Basarabiei, ne face să credem că timing-ul acestui scandal nu a fost unul aleatoriu, ci un unul menit să-l discrediteze pe candidatul apropiat de Mitropolia Basarabiei.
Indiferent de originea lor, asemenea scandaluri produc efecte politice evidente: mută atenția publică de la teme strategice, polarizează electoratul și afectează încrederea în instituții. Într-un an electoral, astfel de episoade devin inevitabil parte a unei lupte mai largi pentru influență.
Și mai relevant este decretul semnat recent de Vladimir Putin privind facilitarea obținerii cetățeniei ruse pentru locuitorii din regiunea transnistreană. Dincolo de argumentele administrative invocate oficial, semnalul politic este evident.
Moscova transmite că nu renunță la Transnistria și că își consolidează în continuare instrumentele de influență asupra regiunii. Extinderea corpului de cetățeni ruși în teritorii aflate în afara controlului efectiv al statelor suverane a reprezentat de-a lungul timpului unul dintre mecanismele utilizate de Kremlin pentru justificarea implicării sale politice și geopolitice.
Moldova, într-o dinamică tot mai pronunțată pe zona de securitate
Toate acestea se întâmplă într-un context regional extrem de tensionat. Vizita președintelui ucrainean Volodimir Zelenski la Chișinău și discuțiile sale cu emisarii americani implicați în eforturile de negociere a păcii au confirmat încă o dată importanța strategică a Republicii Moldova în arhitectura de securitate a Europei de Est. Astăzi, securitatea Chișinăului este inseparabilă de securitatea Kievului, iar evoluțiile de pe frontul ucrainean au consecințe directe asupra Republicii Moldova.
La fel de îngrijorătoare sunt incidentele repetate cu drone și fragmente de aparate de zbor provenite din războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei. România, stat membru NATO și vecin direct al Republicii Moldova, a raportat în mod repetat căderi de drone pe teritoriul său. În Republica Moldova au existat, de asemenea, mai multe situații în care drone sau fragmente ale acestora au fost identificate pe teritoriul național.
Aceste incidente demonstrează că războiul nu mai este o realitate îndepărtată. El produce efecte concrete asupra securității întregii regiuni și ridică întrebări legitime privind capacitatea statelor de a răspunde unor amenințări tot mai complexe. Ambele state încearcă să mute în această direcție. Republica Moldova își modifică legislația pentru a putea dezvolta o industrie de apărare ce implică drone, în timp ce România a semnat mai multe contracte strategice în privința achiziției de drone tocmai pentru a-și consolida securitatea.
În acest context, miza alegerilor și a parcursului european al Republicii Moldova depășește cu mult cadrul politic intern. Nu este vorba doar despre orientarea unei guvernări sau despre competiția dintre partide. Este vorba despre alegerea între două modele de dezvoltare și două spații geopolitice diferite. Tocmai de aceea, tentativele de influență, presiunile diplomatice, exploatarea tensiunilor identitare, instrumentarea regiunilor separatiste și campaniile de dezinformare trebuie privite ca părți ale aceluiași tablou.
Moscova nu pare pregătită să accepte pierderea definitivă a Republicii Moldova din sfera sa de influență. Iar pe măsură ce Chișinăul se apropie de Uniunea Europeană, este de așteptat ca aceste acțiuni să devină mai frecvente și mai agresive.
Pentru Republica Moldova, provocarea nu este doar să continue reformele necesare integrării europene, ci și să își consolideze reziliența democratică și instituțională într-o perioadă în care presiunea externă va rămâne, fără îndoială, una dintre cele mai mari amenințări la adresa viitorului său european. Așadar, vești bune dinspre Vest, dar amenințări în crescendo dinspre Est pentru Chișinău.
