În urma discuțiilor cu SUA din Arabia Saudită, din 11 martie a.c., Ucraina și-a arătat disponibilitatea de a accepta o încetare totală a focului în războiul cu Rusia pentru 30 de zile. Această decizie a Ucrainei a fost salutată de către SUA și UE, iar președintele american Donald Trump a declarat că este gata să-l invite din nou la Casa Albă pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski. În același timp, Trump și-a arătat încrederea că Rusia va accepta această înțelegere dintre SUA și Ucraina. După câteva zile de așteptare, președintele rus, Vladimir Putin, a venit cu un răspuns evaziv, în termeni diplomatici răspunsul liderului rus, ambalat într-un „da” condiționat, trebuie privit, de fapt, ca „nu”.
Așteptările că Rusia nu va accepta armistițiul s-au confirmat
Rezultatul discuțiilor de nouă ore dintre delegațiile americană și ucraineană, din 11 martie a.c. din orașul saudit Jeddah, la mai puțin de două săptămâni după altercația scandaloasă dintre Donald Trump și Volodimir Zelenski de la Casa Albă, i-a luat prin surprindere pe toți. După scrisoarea în care Zelenski și-a prezentat scuze lui Trump, despre care președintele american a vorbit în cadrul primului său discurs în Congres, Kievul și-a dat acordul pentru încetarea completă a focului timp de 30 de zile în războiul său cu Rusia, deși anterior fusese anunțat că Ucraina va propune doar un armistițiu aerian-maritim.
Secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, a declarat după întâlnire că acum „mingea este în terenul Rusiei” în ceea ce privește pacea în Ucraina, iar în zilele următoare SUA va discuta cu rușii. Însă lucrul cel mai important pe care l-a obținut Ucraina în urma acestei întâlniri, datorită deschiderii maxime a Kievului la propunerile americanilor, este că Washingtonul a reluat imediat ajutorul militar și schimbul de informații cu Ucraina. Anterior, SUA își suspendase ajutorul militar pentru Kiev din cauza refuzului Ucrainei de a accepta pacea, potrivit oficialilor de la Casa Albă.
Reacția oficială Rusiei la încălzirea relațiilor americano-ucrainene a venit după „o pauză tactică” a geostrategiilor de la Kremlin, care au pregătit prin interpuși refuzul de a accepta armistițiul propus de americani. Înaintea anunțului oficialilor de la Moscova, politologul „de curte” al Kremlinului, Serghei Markov, a postat pe pagina sa de telegram un mesaj în care se afirma că Rusia poate fi de acord cu o încetare temporară a focului numai dacă toți aliații Ucrainei vor impune un embargo asupra livrării de arme Kievului pe durata armistițiului. Pe așa-zisele canale patriotice de telegram rusești s-a promovat masiv narațiunea că propunerea SUA de a înceta focul timp de 30 de zile este o încercare de a opri înaintarea armatei ruse în Ucraina și de a fura victoria Rusiei.
La 13 martie a.c., așteptările că Rusia nu va accepta armistițiul americano-ucrainean s-au confirmat. În cadrul unei conferințe de presă, după întâlnirea cu liderul Republicii Belarus, Alexandr Lukașenko, Vladimir Putin a declarat că este, în principiu, de acord cu propunerea SUA de încetare temporară a focului în Ucraina, dar a adăugat că „există nuanțe”, cum ar fi livrările de arme occidentale către Kiev, care ar trebui discutate. El a mai adăugat că armistițiul necesită o „pregătire minuțioasă” din partea ambelor părți și că aspectele legate de pregătirea armistițiului necesită discuții suplimentare (referind-se, probabil, la o conversație între Putin și Trump). De asemenea, Putin i-a mulțumit lui Trump pentru participarea acestuia la discuțiile privind Ucraina.
Comentând declarațiile lui Putin după întâlnirea sa cu secretarul general al NATO, Mark Rutte, Donald Trump a calificat declarația președintelui rus drept „foarte promițătoare, dar nu completă”. Președintele american a confirmat întâlnirea emisarului său Steve Whitkoff cu Putin care a început în seara zilei de 13 martie a.c., declarând că este gata să discute personal cu președintele rus. Potrivit lui Trump, discuțiile cu Rusia includ aspecte ce șin de zonele ocupate din Ucraina care vor rămâne sub controlul Rusiei, de asemenea discuțiile se referă și la „o centrală electrică foarte mare” (probabil, este vorba de centrala nucleară din Zaporojie, cea mai mare din Europa). La rândul său, președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a calificat cuvintele lui Putin drept manipulare și a subliniat că acesta nu spune „nu” în mod direct, ci doar trage de timp.
Abordarea lui Trump, simplă și de înțeles
De la întâlnirea ruso-americană de la Riad din 18 februarie a.c. până la cea americano-ucraineană din 11 martie a.c. la Jeddah se crease impresia că planul lui Trump pentru a ajunge la o pace în Ucraina constă în a juca strict de partea Moscovei contra Ucrainei. De fapt, reieșind din teoria conflictologică, abordarea lui Trump este una simplă și de înțeles. Sunt două părți în conflict (război) care trebuie aduse la compromis – Rusia și Ucraina, – dintre care una mai puternică (Moscova) și alta mai slabă (Kievul).
Pentru început, la Riad, la întâlnirea cu reprezentanții ruși, SUA a mers pe strategia „morcovului”, măgulindu-i pe ruși cu poziția adoptată față de războiul din Ucraina. După întâlnirea de la Riad, Trump a declarat că el crede că Putin dorește pace și aștepta semnale de oprire a războiului și din partea Ucrainei. Nesperat și neașteptat, Moscova s-a pomenit cu Washingtonul tête-à-tête la masa de discuții, în esență aceasta fiind dorința, plină de frustrare pe undeva, a lui Putin în relația cu SUA. Mai mult, satisfacția Rusiei în legătură cu abordarea Washingtonului a fost maximă pentru că Trump a exclus în mod ostentativ statele europene și, în mod special, Ucraina, din procesul de negocieri de pace.
Strategia lui Trump de a manifesta deschidere largă față de Rusia, anticipat, a provocat reacția negativă a Ucrainei, dar și a statelor UE și a Marii Britanii. Președintele ucrainean Zelenski a criticat rezultatele întâlnirii ruso-americane de la Riad, invocând cu precădere că nu sunt prevăzute niciun fel de garanții de securitate pentru Ucraina. În aceste condiții, Trump a decis să aplice strategia „biciului” contra Ucrainei, punând presiuni pe Kiev. Uluitor, Trump a început să vorbească despre politica Kievului cu narațiunile Moscovei (Ucraina este vinovată de război etc etc), ajungând chiar să-l numească pe Zelenski „dictator” și „comediant modest”, și că președintele ucrainean „nu vrea încheierea războiului cu Rusia”.
În paralel, președintele american a invocat în permanență ajutorul de 350 de miliarde de dolari acordat de către SUA statului ucrainean (în realitate, suma este de 2-3 ori mai mică), ajungâbd până la a cere de la Ucraina răscumpărări (acordul privind minereurile) pentru suportul anterior, dar și pentru intermedierea păcii cu Rusia. În urma intermedierilor franco-britanice, Trump a acceptat să-l primească pe Zelenski la Casa Albă pentru a semna acordul americano-ucrainean privind minereurile rare, însă întâlnirea dintre cei doi președinți a degenerat într-un scandal diplomatic monstruos.
Post-factum, se poate spune că vizita lui Zelenski la Washington a fost acceptată de către administrația Trump pentru a pune presiuni suplimentare pe președintele ucrainean. Modul de organizare a întâlnirii, de la bun început, a fost unul provocator pentru Zelenski, care a căzut în „capcana întinsă” de echipa lui Trump. În consecință, președintele american a decis stoparea temporară a tuturor ajutoarelor militare pentru Ucraina. Ulterior, analizând la rece impactul negativ al deciziei SUA asupra capacității de apărare a armatei ucrainene, Zelenski a căutat o conciliere cu Trump prin a-i prezenta scuze în scris președintelui american, astfel fiind reluate discuțiile americano-ucrainene privind pacea în războiul dintre Rusia și Ucraina.
Concluzii
Ambiția lui Trump este de a opri războiul din Ucraina, indiferent de cine se face vinovat de declanșarea lui. Din start, președintele american a împărțit părțile conflictuale, „în puternică” (Rusia) și „în slabă” (Ucraina). SUA i-a dat „morcovul” Rusiei, iar Ucrainei i-a revenit „biciul”. La o lună de la începutul discuțiilor privind pacea în Ucraina, avem primele rezultate. Kievul a înțeles noile semnalele venite de la Washington și și-a arătat disponibilitatea de a se mișca în direcția păcii, chiar dacă urmează să facă mai târziu cedări mari. Nu este clar dacă Putin s-a prins că deschiderea manifestată de Trump face parte din strategia acestuia privind pacea și nicidecum nu este o slăbiciune a noii administrații de la Washington în fața „măreției” care emană de la Kremlin.
Deocamdată, deși nu o recunoaște deschis, este evident că Rusia nu e gată să accepte un compromis privind pacea, înaintând condiții de neacceptat de către statul ucrainean. Simțind „gustul sângelui”, Putin nu vrea să facă cedări. De aceea, putem anticipa că „luna de miere” ruso-americană se va încheia în curând, iar relația dintre Moscova și Washington va reveni la logica confruntării.
