Coreea de Sud a cerut Ambasadei Ruse din Seul să dea jos enormul banner pe care scria rusește „Victoria va fi a noastră” (Pobeda budet za nami), afișat în preajma celei de-a patra aniversări a războiului din Ucraina.
Mobilizarea rușilor din Coreea de Sud?
Bannerul de circa 15 metri, în culorile drapelului rus, a fost atârnat pe peretele extern al ambasadei, în centru Seulului, ca să-l vadă și trecătorii. Conform Reuters, care a difuzat această știre, luni, 23 februarie, bannerul nu fusese retras. În declarația sa, ministerul sud-coreean și-a reiterat poziția că invazia Rusiei în Ucraina este ilegală.
Cazul e „tipic” rusesc prin modul de sfidare a realității. Nu avea mai mult sens ca textul bannerului să fie scris în limba coreeană? Sau e vorba de un procedeu de auto-mobilizare și auto-încurajare destinat personalului diplomatic? Sau e o reacție aluzivă la intenția Coreei de Sud de a contribui financiar, alături de alte țări, la procurarea armamentului pentru Ucraina?
Când după patru ani de „blitzkrieg” (sau „operațiune militară specială”), îți afirmi superioritatea militară cu bannere pe pereții ambasadelor, nu prin parada armatei ruse pe piața Kreșceatik, din centrul Kievului, cum planificai inițial, demonstrezi că nu ai simțul ridicolului.
Totuși, dacă i-am întreba pe diplomații de la ambasada respectivă ce ar însemna „Pobeda” pentru Rusia, răspunsurile lor ar fi diferite. Căci Putin nu le spune cu claritate ce urmărește el acum în Ucraina, când va ordona stoparea bombardamentelor și mișcarea trupelor ruse. Până nu demult, la masa negocierilor, delegația rusă cerea, retragerea trupelor ucrainene de pe teritoriul administrativ al Donbasului, pe care armata rusă nu reușește să-l ocupe în întregime. Recent, la aceasta s-a adăugat condiția recunoașterii de către Ucraina ca fiind ale Rusiei toate teritoriile ucrainene ocupate de armata rusă, inclusiv Crimeea.
Dacă însă presupunem că ucrainenii hotărăsc să sacrifice Donbasul, cerând în schimb garanții de securitate de la Occident, ca să-și păstreze suveranitatea și independența pe restul teritoriului, va semna Putin un asemenea acord de pace? Va renunța la „demilitarizarea și denazificarea” Ucrainei, anunțată la 24 februarie 2022?
Retorica propagandiștilor ruși
Ideologul imperialismului rus Aleksandr Dughin consideră că un acord de pace fără îndeplinirea acestor două „obiective” (adică instalarea unui guvern pro-rus la Kiev și controlul asupra armatei ucrainene) va însemna înfrângere pentru Rusia. E simptomatic faptul că retorica propagandiștilor ruși a suferit schimbări esențiale în acești patru ani de război, ei nu mai vorbesc despre „denazificare și demilitarizare” și par să fi „uitat” despre aceste obiective ale armatei ruse. Zahar Prilepin, unul dintre cei mai cunoscuți propagandiștii ruși, afirmă că Rusia nu poate astăzi învinge Ucraina și nici nu-și pune acest scop. „Problema nu e în faptul că Rusia nu poate, deocamdată, învinge. Problema e în faptul că nici nu avem acest scop. Noi nu ne pregătim să pornim spre Kiev, noi nu ne pregătim să mergem spre Odessa. Înseamnă că nu va fi nici demilitarizare, nici denazificare”, a postat el în rețeaua socială, citat de Dialog.ua.
Simularea negocierilor
Din alt unghi de vedere, faptul că Putin a acceptat să negocieze cu Ucraina ar putea fi o simulare a dorinței de pace, pentru a nu-l supăra pe Trump, care visează la premiul Nobel pentru pace și poate aplica sancțiuni dureroase economiei ruse tot mai vulnerabile. Putin trage de timp în speranța că foarte curând armata rusă va străpunge liniile de apărare a armatei ucrainene. Aceasta dacă generalii ruși nu-i subapreciază iarăși pe generalii ucraineni, ca înainte de război.
Faptul că refrenele „operațiunea militară specială se desfășoară în strictă conformitate cu graficul, în mod planificat” sau că „toate obiectivele operațiunii militare speciale vor fi neapărat atinse” sunt repetate din ce în ce mai rar, iar în ultimele luni – aproape deloc, să fie o dovadă că Putin coboară încet-încet cu picioarele pe pământ?
Și cum rămâne cu ultimatumul adresat SUA și NATO, înainte de invazia Ucrainei, în decembrie 2021? Atunci, dorința lui Putin, ca NATO să se retragă pe linia anului 1997 a fost ignorată în mod demonstrativ la Washington. Acum Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a ministerului rus de Externe, spune că fără eliminarea acestei probleme ar fi imposibilă soluționarea conflictului „din jurul Ucrainei” și că Rusia va încerca, „prin metode militare sau politice”, să-și atingă obiectivul limitării extinderii NATO. Înseamnă această că Rusia va cere excluderea Finlandei și Suediei din NATO? Sau că Maria Zaharova s-a încurcat, pur și simplu, în declarații?
Lumea nu se mai teme de armata rusă
O consecință indiscutabilă a acestui război e că lumea nu se mai teme, ca mai înainte, de armata rusă, o sperie nu atât forța militară a Rusiei cât imprevizibilitatea lui Putin, care, într-un moment de întunecare a minții sale, ar putea apăsa „butonul roșu” al armei nucleare. În opinia unora (de exemplu, ex-președintele polonez Lech Wałęsa), nu este exclus că și Trump simulează o atitudine înțelegătoare, favorabilă lui Putin, presând asupra Ucrainei, în încercarea de a-l abate pe președintele rus de la ideea aplicării armei nucleare. Ideea că Washingtonul ar aborda cu prudență războiul declanșat de Rusia și acordarea de ajutor militar Ucrainei, pentru a nu-l scoate din echilibrul psihic pe Putin, a-l „fierbe la foc mic” și a-l face să se obișnuiască cu ideea înfrângerii, a circulat și în perioada cât la Casa Albă s-a aflat Biden. Această prudență, din alt punct de vedere, a amânat victoria Ucrainei și a amplificat suferințele ucrainenilor.
5,9 milioane de civili ucraineni au părăsit țara lor, conform unui raport al oficiului ONU din Ucraina. Alte 3,7 milioane de ucraineni au fost nevoiți să fugă din casele lor, stabilindu-se în alte regiuni ale țării.
Misiunea ONU pentru monitorizarea drepturilor omului a numărat 14 999 de civili morți după invazia din 24 februarie 2022, inclusiv 763 de copii. Peste 40 600 de civili au fost răniți în această perioadă. Anul trecut a fost înregistrat cel mai mare număr de morți civili – 2 514, și de răniți civili – 12 142, - o creștere de 31% față de anul 2024. 2881 de lovituri de rachete, bombe și drone au afectat instituții medicale din Ucraina, conform unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății, prezentat recent.
Cu 13 la sută a scăzut ajutorul militar pentru Kiev în 2025, comparativ cu media anilor 2022-24, conform Institutului Kiel din Germania (citat de AP), care monitorizează asistența pentru Ucraina. Fiindcă Trump a oprit livrarea de armament către Ucraina, statele europene au sporit ajutorul lor militar cu 67%, comparativ cu anii 2022-24.
Cum arată victoria Ucrainei
Victoria Ucrainei e pe înțelesul tuturor: să-și păstreze suveranitatea și independența pe restul teritoriului neocupat, să obțină garanții că Rusia nu o va ataca din nou în următorii treizeci de ani și să înceapă reconstrucția țării, în speranța recuperării viitoare a teritoriilor pierdute, când Rusia se va civiliza. Zelenski e dispus să semneze un acord de pace care ar „îngheța” războiul pe actuala linie a frontului, și Europa îl susține în această poziție. Dar, oricât ar insista Trump, pentru a se lăuda americanilor înainte de alegeri că a oprit al nouălea război, nici Zelenski, nici societatea ucraineană, nici militarii ucraineni nu acceptă plecarea din localitățile Donbasului, pe care armata rusă nu a reușit să le cucerească. Cedarea Donbasului ar putea să impulsioneze, nu să oprească războiul, și să-i încurajeze pe alți lideri nemulțumiți de soartă să-și atace vecinii.
La rândul său, fără Donbasul „eliberat” în întregime, Putin nu poate ieși din buncăr cu steagul „Pobeda za nami!” (Victoria e a noastră). Așa că nici în al cincilea an al celui mai mare război european de după cel de-al doilea război mondial nu sunt semne că pacea e pe aproape. Războiul va mai continua, până când Putin va mai avea capacitatea să-l finanțeze. Iar aceasta va depinde foarte mult și de rezultatele alegerilor din noiembrie în SUA. Dar și de China, dacă ar înceta, ca India, să mai cumpere petrol rusesc.
Tăcerea complicilor de la Chișinău
Și în al cincilea an de război, o bună parte a societății noastre, a clasei politice se comportă ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic deosebit, ca și cum ar fi normal ca Rusia să bombardeze Ucraina și să-i nimicească pe ucraineni, să-i lase fără lumina și căldură în plină și geroasă iarnă. Nu numai admiratorii criminalului de război, ci și unii declarați proeuropeni evită, din anumite rațiuni politice, conjuncturale, să vorbească despre sacrificiul ucrainean.
Si mai mult se tace despre crimele unor reprezentanți ai clerului, care susțin războiul fratricid. Cazul de la Dereneu prezintă o evidentă consecință a violenței, agresiunii și caracterului imperialist al Bisericii Ortodoxe Ruse, cu implicarea politicienilor finanțați de Rusia, agenți ai KGB și FSB. Statul de drept trebuie să le dea peste mâini.
