După ce am analizat dus-și-ntors toate cele petrecute în ultima vreme pe fața pământului, am hotărât că nu mai este timp de așteptat și trebuie de candidat. Amu ori niciodată, cum zice omul înflăcărat când nu se simte împăcat cu greutățile de zi cu zi, care se țin ca râia de tine, dar pe care tot tu, frate moldovean, cu mânuțele matale, ți le-ai luat pe cap benevol și nesilit de nimeni.
Scuzele mele, dragă redacție, dacă vă bat la cap prea des, dar în ultima vreme izvorăsc în rândul nostru niște lucruri care nu pot fi trecute cu vederea de niciun creier limpede. Dacă nu-i nimic strașnic să uităm ce-am halit azi sau ce rufe am pus pe noi ieri, de pildă, e criminal să nu ne pese cum răsuflă lumea în lung și-n lat în aceste zile de nebunie internațională.
În ultimele zile, în satele Moldovei, pică una după alta niște avioane mititele și păcătoase, în care nici copilul nu-ncape oricât de tare s-ar strădui. Se numesc „drone” și menirea lor îi să fie bucșite cu bombe, în loc de cetățeni, și să bufnească tare, când ajung unde au de ajuns.
Oglu-сын-băiat-fecior. Am avut la uzina de tractoare un fruntaș găgăuz, care mi-a lămurit cum se traduce pe rusește și moldovenește cuvântul „oglu”. Asta ne arată că Stoianoglo se tălmăcește ca „feciorul lui Stoian”.
Atenție, stimați concetățeni! Cu inima liniștită și sufletul împăcat, am hotărât în sfârșit ce voi alege duminică, când pe meleagul nostru strămoșesc o să aibă loc cea mai crâncenă confruntare între ordine și dezmăț, între bunăstare și robie financiară, între familie și lgbt-iști, între Ștefan cel Mare și Joe Biden, între bine și rău, mai clar vorbind.
Recunosc, pe 9 noiembrie 1987, eu, bărbat în toată legea, am plâns. Nu acasă, ascuns de ochii lumii, dar în prezența a 20 de mii de oameni, căci stadionul era arhiplin. La început, am plâns plin de speranță, iar peste două ore, am bocit sfâșiat de durere. Niciodată n-o să uit acea zi aceea istorică de toamnă… Nistru Chișinău – Kuban Krasnodar 2-0...
Eu am fost director de întreprindere pe vremea sovieticilor, așa că am o experiență de viață cum puțini au. Ca să înțelegeți că nu aveți de a face cu un terchea-berchea, mă simt obligat să vă destăinui câteva taine cutremurătoare despre mine și familia mea.