Spectaculoasa operațiune specială de capturare a președintelui venezuelian Nicolas Maduro, realizată de către trupele de elită americane, a ținut „capul de afiș” al evenimentelor internaționale de la începutul acestui an. Un alt subiect extrem de discutat la începutul lui 2026, venit tot pe filiera administrației Trump, este cel referitor la posibilele scenarii de preluare de către SUA, de la Danemarca, a insulei Groenlanda, care are statut de autonomie largă în cadrul statului danez. De asemenea, în Iran au izbucnit proteste masive ale populației împotriva regimului ayatolahilor, care a transformat această țară în republica islamică. Cu toate acestea, războiul din Ucraina rămâne a fi principalul dosar la nivel internațional, deocamdată fără certitudinea că în 2026 se va ajunge la un acord de pace.
Ordinea internațională, la grea încercare în 2025
Anul 2025 are toate șansele să devină unul de cotitură pentru evoluția ordinii internaționale, care s-a constitut în forma sa binecunoscută în ultimele decenii încă din 1945, odată cu sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Această ordine internațională s-a axat pe doi piloni de bază. Primul, unitatea lumea occidentale – America de Nord și Europa de Vest –, al cărui centru gravitațional este Oceanul Atlantic. Al doilea pilon îl reprezintă dreptul internațional public, având ca document de baza Carta Națiunilor Unite, semnată la 26 iunie 1945, care și-a propus rezolvarea diferendelor între state pe căi juridice, astfel excluzând războiul că modalitate legală de a soluționa probleme apărute între țări.
Cele două elemente ale ordinii internaționale au funcționat la începutul invaziei rusești în Ucraina. SUA și marea majoritate a statelor europene au condamnat acțiunile Rusiei, care a încălcat în cel mai grosolan mod dreptul internațional, și au acordat Kievului ajutor esențial, care i-a permis Ucrainei să reziste contra agresiunii rusești. Însă administrația Trump a revizuit cardinal cele două elemente esențiale pe care s-a bazat susținerea acordată Ucrainei în primii trei ani de război.
Prima schimbare se referă la faptul că SUA și-a revizuit statutul pe care îl avea în războiul ruso-ucrainean – din susținător al Ucrainei în mediator dintre Moscova și Kiev. La faza inițială, schimbarea poziției Washingtonului de către administrația Trump a fost una clară cu accente pro-rusești (pro-Putin) și anti-ucrainene (anti-Zelenski). Ulterior, administrația Trump și-a mai echilibrat poziția, încercând să intermedieze un plan de încetare a războiului dintre Rusia și Ucraina. Prin această abordare, SUA a lovit dur în unitatea lumii occidentale, care până atunci a condamnat fără echivoc agresiunea rusă contra Ucrainei.
A doua modificare a politicii externe americane ține de faptul că Trump are o atitudine neglijentă față de dreptul internațional. Mai exact, el se conduce de logica puterii în relațiile cu alte state. Cazul președintelui venezuelian Maduro a demonstrat elocvent această abordare a lui Trump, care, fără a avea un mandat internațional din partea ONU, a eliminat un președinte de stat incomod Washingtonului. În cazul Ucrainei, Trump nu urmărește să încheie o pace corectă, dar să ajungă la încetarea războiului, ca SUA să aibă de beneficiat economic.
În atitudinea sa față de dreptul internațional, Trump, într-o anumită măsură, gândește ca și Putin. De aceea, el a găsit limbă comună cu dictatorul de la Kremlin, dar și cu alți lideri autoritari cum ar fi premierul ungar Victor Orban și președintele Belarusului, Aleksandr Lukașenko. Și, dimpotrivă, a avut mai multe controverse cu liderii europeni pe subiecte legate de dreptul internațional. Paradoxal, liderul de la Casa Albă a criticat în dese rânduri modelul democratic al Uniunii Europene, dar nu a făcut nici un fel de referire la faptul că în Rusia sau Belarus nu sunt respectate cele mai elementare drepturi ale omului.
Presiune pe Ucraina, deschidere largă față de Rusia?
Partea pozitivă în dosarul ucrainean în anul 2025 a fost că, în sfârșit, au început negocierile reale privind încheierea războiului. Meritul, trebuie recunoscut, îi aparține președintelui american Trump care a purtat discuții paralele cu Rusia și Ucraina privind ajungerea la un acord de pace. În același timp, anul trecut, Ucraina și-a schimbat poziția principială că războiul se va încheia atunci când își va elibera toate teritoriile sale ocupate de Rusia, începând cu anul 2014.
Inițial, abordarea lui Trump a provocat stupoare, atât la Kiev, cât și printre aliații europeni. Președintele SUA a pus presiune pe Ucraina și a manifestat deschidere largă față de Rusia. Calculul lui Trump a fost că Ucraina va ceda și va cere pace, iar Rusia va fi de acord să oprească războiul. Însă președintele american a calculat greșit. Ucraina nu a cedat și, cu ajutorul partenerilor europeni, s-a adaptat la stilul de negocieri al lui Trump, reușind să diminueze din „pro-rusismul” acestuia. Iar Rusia, folosindu-se de presiunile SUA asupra Ucrainei, și-a intensificat acțiunile militare, în mod special în Donbass.
Printre momentele cele mai importante care au marcat negocierile privind Ucraina au fost „celebra” ceartă din 28 februarie de la Casa Albă, dintre Zelenski, pe de o parte, și Trump și vicepreședintele american JD Vance, pe de altă parte, și întâlnirea Putin-Trump din Alaska, din 15 august. Ambele evenimente au fost favorabile Rusiei, însă diplomația ucraineană a reușit de fiecare dată să revină și să echilibreze parțial poziția de negocieri a Washingtonului, să o aducă la una între Moscova și Kiev. După episodul din 28 februarie de la Casa Albă, președintele ucrainean s-a adaptat la stilul personalizat a lui Trump de face politică externă, reușind să lege un dialog constructiv cu liderul de la Casa Albă.
Summitul din Anchorage, în Alaska, reprezintă momentul de vârf al lui Putin în politica externă a Rusiei, de la invazia în Ucraina. Deși întâlnirea nu a avut drept rezultat încheierea unui acord privind Ucraina, însuși faptul că Putin, împreună cu Trump, excluzându-i din ecuație pe liderii europeni, a discutat despre viitorul statului ucrainean, a contat enorm pentru liderul de la Kremlin, satisfăcându-i egoul de „lider mondial și istoric” al acestuia.
La Anchorage, cel mai probabil, Putin a primit consințământul lui Trump ca Ucraina să cedeze teritorii dacă vrea să se ajungă la pace. Spiritul Anchorage-ului s-a regăsit în așa-numitul plan de pace Trump (cele 28 de puncte), care de fapt a fost (după cum au demonstrat interceptările făcute de Bloomberg) (un plan rusesc de încheiere a războiului, doar ambalat american. Partea ucraineană, cu suportul europenilor, a reușit să renegocieze cu administrația Trump planul respectiv. Cele 28 de puncte au fost reduse la 20, conținutul final al documentului fiind adus la o versiune acceptabilă pentru Kiev. Totuși, există câteva puncte cheie în cazul cărora încă nu s-a ajuns la o versiune finală – disputele teritoriale privind regiunea Donețk, garanțiile de securitate acordate Ucrainei și controlul asupra Centralei atomice din Zaporoje.
Deocamdată, planul de pace la care s-a ajuns rămâne unul americano-ucrainean, acceptat și de partenerii europeni. În toată această perioadă, rușii au stat la o parte, deși ai contribuit indirect la negocierile între Kiev și Washington, sugerând administrației Trump conținutul de bază a celor 28 de puncte, de la care a pornit discuția asupra documentului convenit, în mare parte, la finele anului 2025.
Versiunea redactată a celor 28 de puncte nu este agreată de Kremlin, care vrea să impună Ucrainei o pace umilitoare, în propriile condiții, dintre care principalele sunt retragerea Kievului din întreaga regiune Donețk, limitarea armatei ucrainene și renunțarea Ucrainei la ideea de a adera la NATO. În consecință, pentru a torpila procesul de negocieri, Moscova a inventat un inexistent atac ucrainean cu drone asupra reședinței lui Putin din Valdai, în regiunea Novgorod. După acest pretins atac ucrainean, ministrul de Externe rus, Serghei Lavrov, a declarat că Moscova își va revizui poziția față de negocierile de pace.
Concluzii
În ciuda eforturilor și progreselor făcute în anul 2025 pentru a se ajunge la un acord de încetare a războiului din Ucraina, pacea rămâne a fi încă departe. Folosindu-se de deschiderea administrației Trump, Rusia și-a intensificat în 2025. Concomitent, Putin a încercat să-l convingă pe Trump că își dorește pacea, dar că există „nuanțe”. Strategia liderului de la Kremlin constă în a obține pe cale diplomatică, cu ajutorul lui Trump, ceea ce nu a reușit să cucerească militar. Putin insistă asupra faptului că pentru Kiev ar fi mai bine să accepte condițiile Moscovei la negocieri, în caz contrar Rusia va cuceri, cu pierderi mult mai mari pentru Ucraina, tot ceea ce cere acum la nivel diplomatic.
Ucraina, obiectiv, nu poate accepta condițiile Rusiei. Respingerea unei păci în condițiile lui Putin, nu este un refuz personal al președintelui Zelenski, cum crede Trump, ci este poziția poporului ucrainean care, deși extrem de obosit de război, este gata să lupte, ajutat de partenerii europeni, pentru libertatea sa.
La începutul anului 2026, negocierile privind pacea în Ucraina au intrat în impas. Administrația Trump nu a reușit să impună Kievului un acord de încetare a focului în condițiile Federația Ruse, în prezent SUA concentrându-se pe alte dosare – Venezuela, Groenlanda și Iran. Rusia, nemulțumită de faptul că ucrainenii au intervenit peste planul lor de pace redactându-l serios, a decis să-și „arate mușchii” prin lansarea în regiunea Liov a rachetei balistice „Oreșnik” și bombardarea masivă, în plină iarnă, a sistemelor energetice din orașele ucrainene, printre care și a capitalei Kiev.
În perioada imediat următoare e planificată o vizita a emisarilor speciali ai lui Trump, Steve Witkoff şi Jared Kushner, la Moscova, unde ar urma să se întâlnească cu președintele rus Vladimir Putin pentru a reimpulsiona procesul de negocieri privind Ucraina. Este dificil de prevăzut rezultatele acestei întâlniri, deoarece spectrul subiectelor pe agenda ruso-americană în acest moment este mult mai larg, depășind limitele dosarului ucrainean.
Iar până la această vizită, dacă ea va avea loc totuși, Putin cu certitudine va ordona armatei sale să-și intensifice atacurile și bombardamentele asupra Ucrainei, inclusiv asupra centralelor termice și electrice din marile orașe ale statului vecin.
