O delegație americană a purtat separat negocieri cu reprezentanți ai Ucrainei și Rusiei la nivelul grupurilor de experți, între 23 și 25 martie a.c., la Riad, în Arabia Saudită, ia cel mai important rezultat al acestor discuții pare să se referă la un armistițiu la Marea Neagră.
Se creează, însă, impresia că SUA și Rusia au înțeles în mod diferit cele convenite.
După discuții, nu a existat o declarație comună a părților, fiecare din ele venind cu propriul comunicat către presă. De aici și impresia unui „telefon stricat” între negociatori.
În același timp, Uniunea Europeană și Marea Britanie, scoase ostentativ de către SUA din procesul de negocieri, depun eforturi pentru a-și defini propria politică de securitate și a ajuta Kievul să reziste agresiunii ruse.
Evoluția negocierilor – acorduri fără acord
La negocierile din Arabia Saudită au fost discutate, în fond, două subiecte – securitatea navigației în Marea Neagă și moratoriul privind bombardarea infrastructurii energetică, discutat deja de câteva săptămâni. În comunicatul de presă emis de Casa Albă după întâlnirea americano-rusă se spune că „Statele Unite și Rusia au convenit să asigure siguranța navigației, să elimine utilizarea forței și să prevină utilizarea navelor comerciale în scopuri militare în Marea Neagră”.
De asemenea, în comunicatul american se spune că părțile au convenit că „SUA vor contribui la restabilirea accesului Rusiei la piața mondială pentru exporturile de produse agricole și îngrășăminte, la reducerea costurilor de asigurare maritimă și la îmbunătățirea accesului la porturi și la sistemele de plată pentru astfel de tranzacții” și „să elaboreze măsuri pentru punerea în aplicare a acordului privind interzicerea loviturilor împotriva instalațiilor energetice ale Rusiei și Ucrainei”.
Comunicatul oficial al rușilor diferă însă de cel al americanilor. În el se repetă principalele puncte ale celui emis de SUA, numite „inițiativa privind Marea Neagră”, dar cu precizarea, între altele, că acestea vor intra în vigoare doar după ridicarea sancțiunilor impuse Băncii Rosselhozbank și altor instituții financiare implicate în comerțul extern cu alimente și îngrășăminte, și conectarea acestora la SWIFT. O altă diferență constă în faptul că Rusia consideră deja intrat în vigoare acordul între părți privind interzicerea bombardării infrastructurii energetice timp de 30 de zile, începând cu 18 martie 2025.
Ucraina a reacționat imediat la comunicatul emis de partea rusă și a acuzat Moscova că manipulează opinia publică prin faptul că impune retroactiv o dată pentru intrarea în vigoare a acordului privind interzicerea loviturilor asupra infrastructurii energetice. Ucraina a mai acuzat Rusia că minte și încearcă să înșele intermediarii în negocieri, în realitate nedorind încheierea unui armistițiu. De conținutul comunicatului rusesc a fost surprinsă și Casa Albă, pentru că asta ar însemna că, în esență, nu există nici un fel de acorduri convenite între SUA și Rusia. Donald Trump, în discuții cu presa, a admis că Putin nu vrea să semnează un acord de pace privind Ucraina, și că doar „trage de timp”.
Europa, calea spre propria securitate
Între timp, cât SUA depune eforturi să intermedieze înțelegeri ruso-ucrainene pentru a scădea din intensitatea războiului din Ucraina, statele europene încearcă să-și coaguleze propria politică de securitate la nivelul întregului continent și să identifice modalități de a susține Kievul, independent de Statele Unite. În ultima decadă a lunii martie la Paris au avut loc două reuniuni continentale la care au fost discutate principalele provocări de securitate cu care se confruntă Europa.
La prima reuniune, desfășurată pe 24 martie a.c., numită summitul „Pentru democrație și libertăți”, au participat circa 60 de lideri centriști și liberali din 21 de state europene, care încearcă să facă față mișcărilor populiste de extremă și anti-sistem din Europa. Unul dintre rezultatele principale ale reuniunii este convenirea creșterii cheltuielilor europene pentru apărare la 3% din PIB, o parte din care vor merge în a acorda ajutor militar Ucrainei. Un alt moment important convenit la acest summit este „inițierea mecanismelor juridice” pentru confiscarea activelor ruse înghețate, un subiect discutat de mult timp.
A doua reuniune – summitul „Coaliției celor dispuși” – a avut loc la 27 martie a.c. și a întrunit peste 30 de țări. La această reuniune, la care a participat și președintele ucrainean Volodimir Zelenski, s-a convenit „în unanimitate” exact ceea ce își dorește Putin de la Trump - ca sancțiunile împotriva Rusiei să nu fie ridicate până când pacea nu va fi stabilită definitiv în Ucraina. Liderii europeni i-au desemnat pe președintele francez, Emmanuel Macron, și pe premierul britanic, Keir Starmer, ca reprezentanți ai Europei pentru posibile discuții de pace privind războiul cu Rusia. Un alt subiect discutat, propunerea franco-britanică de a desfășura contingente europene în Ucraina în calitate „forță de reasigurare”, nu a întrunit deocamdată o aprobare unanimă din partea tuturor aliaților europeni.
Aceste două reuniuni la nivel înalt reprezintă reacția statelor europene la modul în care acționează administrația Trump în negocierea încheierii războiului în Ucraina. Pentru majoritatea țărilor europene este șocant modul confuz al lui Trump de a reseta ordinea globală, în detrimentul dreptului și instituțiilor internaționale, constituite în timp. Până la Trump, niciun președintele american nu a tratat Europa cu un asemenea dispreț ca cel de care dă dovadă actuala administrație de la Washington. Aversiunea administrației Trump față de Europa a fost demonstrată concludent în discuția dintre vicepreședintele american, JD Vance și secretarul apărării Pete Hegseth, devenită publică odată cu includerea accidentală a unui șef de la publicația The Atlantic într-un grup pe Signal în care reprezentanți ai administrației Trump analizau posbile lovituri asupra rebelilor houuti în Yemen. În timpul acestei discuții, JD Vance a spus că „pur și simplu urăsc să eliberez Europa din nou”.
Relația dintre SUA și Europa riscă să se deterioreze în continuare. Reacția lui Trump la dezvăluire despre discuția pe grupul Signal a fost în ai numi pe europeni profitori și menționa că Uniunea Europeană s-a comportat în trecut oribil cu SUA. Gravitatea relației americano-europene este amplificată și de faptul că atitudinea lui Trump față de Europa s-ar putea să nu se schimbe până la sfârșitul mandatului său, timp în care contradicțiile în raporturile transatlantice s-ar putea accentua și mai mult.
Până acum, președintele american efectua, de regulă, prima vizită externă în Marea Britanie pentru a sublinia importanța axei Washington-Londra pentru relațiile internaționale, dar nu este și cazul actualului șef de la „Casa Albă”. Trump încă nu are planificată o vizită în Europa, el încercând să caute modalități de a se întâlni cu Putin și Xi Jinping, și mai puțin cu lideri europeni.
Concluzii
Negocierile privind pacea în Ucraina intermediate de către SUA s-au transformat treptat într-un proces de normalizare a relațiilor americano-ruse. Prin modul în care curtează un stat agresor, SUA, practic, readuc Rusia „înapoi în lume”, făcând abstracție de normele dreptului internațional, nemaivorbind de cele morale. Făcând presiuni asupra Ucrainei, Statele Unite au dat libertate totală Rusiei în a acționa. Asigurându-l pe Trump că își dorește pacea, Putin intenționat tergiversează procesul de ajungere la un acord deîncetare a focului, invocând în permanență „nuanțe”. Rusia intenționat tergiversează procesul de pace, intensificând, în același timp, atacurile asupra Ucrainei pentru a obține cât mai multe avantaje. De fapt, Rusia în mod tradițional schimbă regulile jocului în timpul jocului, încercând, totodată, să-l manipuleze pe Trump prin a lăuda controversatele sale inițiative privind Groenlanda și propunând Washingtonului să exploateze Arctica împreună cu Rusia.
În pofida istoriei și tradiției, relația transatlantică trece acum prin mari provocări, Europa pomenindu-se într-o situație ingrată, provocată de atitudinea SUA. Fiind provocată și conștientizând necesitatea schimbării, Europa se îndreaptă spre: construirea securității sale pe cont propriu, acționarea la nivel internațional de una singură și, în caz de necesitate, intrarea în confruntare economică cu SUA. În acțiunile sale, contrar actualei administrației de la Washington, Europa se va baza în continuare pe instituțiile internaționale și respectarea dreptului internațional.
Politica statelor europene este una de înțeles. Retragerea SUA din Europa nu înseamnă altceva pentru bătrânul continent decât pregătirea de o confruntare de lungă durată cu neoimperialismul rus. Politica Statelor Unite în timpul mandatului lui Joe Biden era una clară – susținem Ucraina, dar nu luptăm. Ieșind din coaliția occidentală pentru Ucraina, Trump practic, împinge Europa spre confruntare de lungă durată cu Rusia. Noile condiții de securitate din Europa necesită schimbări și Europa se va schimba, inveitabil.
