În timp ce concetățenii noștri discută cu pasiune rezultatele Eurovisionului, consecințele inundațiilor de sâmbătă seara sau câți bani au lăsat moștenire părinții procurorului general, vecinii ucraineni sunt atacați cu mii de drone și rachete hipersonice, care lovesc fără discernământ în blocuri, centre comerciale, stații de metro, oficii poștale, teatre, muzee, biblioteci, universități, biserici, mănăstiri... Iar Lavrov îi sperie satanic, suprarealist, pe diplomații străini că trebuie să fugă din Kiev căci vor urma lovituri și mai devastatoare. Dar ce să facă localnicii?
Înfigându-și colții într-o îmbucătură prea mare de teritoriu ucrainean, Rusia (sau Ursia?) nu scapă nici celelalte state vecine din vedere, amenințându-le în permanență cu „eliberarea”.
Psihoza „pobedistă” (de la pobeda-victorie) pare să se fi manifestat la Chișinău mai agresiv, cu mai mult zel sfidător, obraznic, decât la Moscova, asupra căreia atârnă, ca o sabie a lui Damocles, pericolul sosirii dronelor și rachetelor ucrainene. Până și Putin a părut mai temperat, mai cu picioarele pe pământ, decât liderii comuniști și socialiști de la noi, înțelegând că isteria militaristă - „pobedobesie” (pobeda + turbarea), în actualele condiții de război de uzură, când armata rusă nu e capabilă să străpungă frontul ucrainean, poate avea un efect jenant, contrariu celui scontat.
Politicienii de la Comrat au găsit un nou pretext de a se ridica pe baricade împotriva Chișinăului: ei refuză să se conformeze noului Cod Electoral al Republicii Moldova, adoptat în decembrie 2022, care prevede că autoritatea electorală din cadrul Autonomiei Găgăuze nu se mai numește Comisie Electorală Centrală, ca mai înainte, ci Consiliul Electoral Central. Denumirea veche, prevăzută de legea privind statutul Autonomiei Găgăuze, adoptată în decembrie 1994, le place mai mult, schimbarea este văzută ca un atentat la unul dintre simbolurile importante ale entității administrative găgăuze.
Nicio săptămână fără amenințări dinspre Rusia. Săptămâna trecută, pe zidul crenelat al Kremlinului, vorbind la figurat, a ieșit Serghei Șoigu, secretarul Consiliului de Securitate al Federației Ruse, fost ministru fioros al războiului, să anunțe că siguranța cetățenilor ruși din localitățile ocupate de Rusia în Republica Moldova, în număr de peste 220 de mii, este pusă în pericol prin acțiunile „nechibzuite și iresponsabile ale Kievului și Chișinăului”, și că Moscova e pregătită să aplice „orice mijloace” pentru a-i proteja. Nu e primul care lansează o astfel de amenințare.
Înfrângerea lui Victor Orban în alegerile parlamentare din Ungaria a lovit indirect, dar foarte puternic, în planurile „suveraniștilor” moldoveni de a „ieși în lume” și a stabili relații cu mișcarea „suveranistă” europeană.
Seismul electoral de duminica trecută, cu epicentrul în Ungaria, a zguduit Europa și a reverberat dincolo de ocean, în SUA.
În aparență, Moscova pare împăcată cu ideea ieșirii inevitabile a Republicii Moldova din Comunitatea Statelor Independente dependente de Rusia.
În mesajul său de la 27 martie a.c., președinta Maia Sandu pune pentru prima dată accentul pe semnificația identitară, definitorie, a actului Unirii Basarabiei cu România în 1918.
Săptămâna trecută, vicepremierul pentru Reintegrare Valeriu Chiveri a prezentat la Bruxelles viziunea Chișinăului asupra problemei transnistrene. Numit „Abordările de bază în procesul integrării treptate a regiunii transnistrene”, documentul reflectă „neoficial” angajamentul „ferm” al Republicii Moldova să înainteze „în procesul de reintegrare a țării”, pentru a se ajunge, exclusiv pe cale pașnică, la „o soluție deplină, viabilă și durabilă” a conflictului transnistrean.
În al cincilea an de război, un brav general de pe Bâc visează să tranșeze, împreună cu Putin, teritoriul Ucrainei. E un general aflat demult în retragere, octogenar, dar foarte activ, sârguincios, postând și redistribuind zilnic în rețeaua socială diferite texte, filmulețe, ale căror mesaje nu coincid uneori cu așteptările pe care le avem de la o persoană cunoscută în societate ca om rezonabil, decent, normal.
În sfârșit, la recenta întâlnire în formatul 1+1 de la Tiraspol, reprezentantul Chișinăului a abordat și una dintre cele mai importante probleme legate de ocupația rusă a unei părți din teritoriul Republicii Moldova: alfabetul și programa de învățământ în școlile moldovenești de dincolo de Nistru, din Tighina și din câteva sate învecinate.
Imperialiștii ruși trăiesc în ultima vreme momente de panică, din cele mai dramatice, mai stresante ca niciodată. Crezul lor mesianic, șovin este supus unui test neobișnuit, neîncercat până acum, zguduindu-le puternic orgoliul colectiv „patriotic”.
Coreea de Sud a cerut Ambasadei Ruse din Seul să dea jos enormul banner pe care scria rusește „Victoria va fi a noastră” (Pobeda budet za nami), afișat în preajma celei de-a patra aniversări a războiului din Ucraina.
Mare agitație și derută în tabăra „suveraniștilor” locali, după întâlnirea lui Marco Rubio, secretarul de Stat al SUA, cu președinta Maia Sandu, în cadrul Conferinței de Securitate de la Munchen.
Primele 100 de zile ale guvernului Alexandru Munteanu au fost marcate, din punctul nostru de vedere, de câteva evenimente excepționale: decizia de ieșire din CSI și începerea negocierilor tehnice cu UE; startul reformei administrativ-teritoriale; pana de curent care a cuprins teritoriul Republicii Moldova și amânarea punerii în funcțiune a liniei electrice de înaltă tensiune Vulcănești-Chișinău; desființarea prin absorbție a Universității din Cahul...
În discuția despre perspectiva Reunirii s-a mai implicat o tabără, a „națiunii civice”, care consideră că tema respectivă îi „divizează” pe moldoveni, îi supără pe o parte din concetățenii noștri de altă etnie. Spre deosebire de socialiști și comuniști, ei nu au numit-o trădătoare pe Maia Sandu, dar au admonestat-o pentru că ar „destabiliza” și „polariza” societatea.
Discuția declanșată de recenta afirmație a Maiei Sandu că ar spune „Da” la un eventual referendum privind reunirea Republicii Moldova cu România, a ajuns într-un punct mort, când participanții se aud doar pe sine, repetă propriile convingeri, și nu ascultă argumentele părții opuse. Iar dacă nu ne auzim unii pe alții, care e rostul disputei?
În aceste zile de iarnă grea - mercurul termometrului coborând noaptea spre -20 de grade -, gândul ne duce inevitabil la suferințele ucrainenilor. Noi cum am suporta frigul de -25 C, ca în Ucraina, dacă rachetele rusești ar nimeri în cele două centrale termice din Chișinău?
Afirmația Maiei Sandu că ar vota pentru reunirea Republicii Moldova cu România, dacă s-ar organiza un referendum în această chestiune nu e prima de acest fel. Prima a fost în februarie 2016, la Pro TV, în cadrul emisiunii „În Profunzime”, au mai fost și alte câteva referințe la tema Unirii, nu întotdeauna reușite, important e să fie luate drept ceea ce sunt: niște opinii personale.
După Putin, vine și Trump să șocheze lumea la început de an cu o „operație” militară specială, în Venezuela, „operație” ce s-a și încheiat în aceeași zi de 3 ianuarie cu răpirea și transportarea președintelui Nicolas Maduro într-o închisoare din New York, pentru a fi deferit justiției, acuzat de narcoterorism și trafic de droguri.
Victoria răsunătoare a Partidului Acțiune și Solidaritate în alegerile parlamentare din 28 septembrie este evenimentul ce caracterizează în mod definitoriu, din mai multe unghiuri, anul politic 2025 în Republica Moldova.
Anul 2025 e pe sfârșite, milioane de oameni, ucrainenii în primul rând, și-au dorit ca Trump să poată opri războiul și să obțină premiul Nobel pentru pace.
Primesc un mesaj de la un coleg cu care ne cunoaștem de mult timp: Republica Moldova „nu a mai fost niciodată atât de polarizată”, îmi scrie el, dând vina, în primul rând pe politicienii „de la putere și din opoziție”, apoi pe influența propagandei ruse. Ca să depolarizăm și să consolidăm societatea trebuie să le cerem politicienilor să întreprindă măsuri de „corectare” a situației, consideră colegul meu.
Ce ascund așa zisele alegeri din localitățile separatiste ale Republicii Moldova, cum se explică participarea atât de anemică - 102 mii de alegători (26,01%) din circa 394 mii de alegători înscriși în listele electorale?
Se discută tot mai intens în ultima vreme despre garanțiile de securitate care îi pot fi oferite Ucrainei în cazul în care acceptă planul de pace propus de americani. Ce e de făcut dacă, după o perioadă de încetare a focului, Rusia își recapătă forța necesară, economică, financiară, militară, și atacă din nou statul ucrainean?
E ciudat să vezi reacții similare din partea lui Dodon și a unor foști unioniști din mass-media lui Plahotniuc la așa-zisul „plan de pace” din 28 de puncte, atribuit lui Trump.
Toată lumea a observat diferența dintre mesajul personal al Maiei Sandu, transmis cu ocazia morții lui Ilie Ilașcu, și mesajul semnat de ea ca președintă a Republicii Moldova?
Strategia privind relațiile cu Rusia în contextul integrării europene și al intențiilor lui Putin, clar exprimate, și prin vorbe, și prin fapte, de refacere a imperiului rus, este cât se poate de simplă: se mențin toate legăturile ce nu împiedică procesul de aderare la UE și se reacționează la niște situații și probleme concrete.
Laudele foarte generoase la adresa Republicii Moldova, din raportul Comisiei Europene privind extinderea UE, prezentat la Bruxelles în ziua de 4 noiembrie a.c., nu ar trebui să-i euforizeze pe guvernanții noștri, din mai multe motive.
Liderul și deputatul comunist Vladimir Voronin a amuzat toată lumea, atunci când, la întrebarea unei jurnaliste, și-a scos afară limba. Era un fel de a răspunde că nu poate răspunde.
Alexandru Munteanu desemnat candidat la funcția de prim-ministru a încheiat formarea echipei guvernamentale și prima impresie e că a preferat să își selecteze miniștrii după „chipul și asemănarea sa”. Dar nu întotdeauna a folosit acest criteriu. Ceea cea nu e neapărat rău sau bine, în condițiile în care va exista un nucleu de miniștri „moșteniți” din guvernul precedent și secretarii de stat care vor asigura memoria instituțională și continuitatea necesară în procesul administrativ.
Dezinformarea folosește o varietate de tactici de manipulare. Poveștile de dezinformare pot fi create cu ușurință prin combinarea subiectelor provocatoare.
Raportează
