După un an electoral complicat, 2025, încheiat cu o nouă victorie a forțelor pro-europene, în pofida presiunilor și a banilor aruncați de Moscova, 2026 se conturează a fi aparent un an mai liniștit pentru Republica Moldova. Este un an în care cei care au câștigat ultimele scrutine vor trebui să demonstreze că nu vin doar cu promisiuni frumoase despre un viitor european, ci și cu rezultate concrete. Totuși, această liniște este mai degrabă una de suprafață. Factorii interni și externi vor continua să exercite presiuni asupra Republicii Moldova, generând riscuri de destabilizare politică, socială și economică, în timp ce contextul geopolitic regional rămâne profund incert.
Situația din Republica Moldova depinde de evoluțiile din Ucraina
Cu peste 1200 de kilometri de hotar comun cu Ucraina, cu o economie vulnerabilă și deschisă, dar și cu o prezență semnificativă a forțelor politice pro-ruse pe plan intern, evoluția Republicii Moldova nu poate fi analizată în afara a ceea ce se va întâmpla în Ucraina în 2026. Chiar dacă negocierile pentru identificarea unui acord de pace sunt, teoretic, mai avansate ca oricând, ele sunt departe de a oferi speranțe reale privind o finalizare rapidă. Cele mai sensibile probleme – garanțiile de securitate și chestiunile teritoriale – rămân deschise, în condițiile în care nici măcar nu s-a ajuns la discuții directe între Kiev și Moscova. Deocamdată, se conturează trei scenarii de bază:
a) un acord de pace similar celui discutat în prezent între Kiev și Washington, care ar putea asigura o perioadă de stabilitate în regiune și, extrem de important pentru Chișinău, ar accelera integrarea Ucrainei în UE, implicit, și a Republicii Moldova;
b) un acord de pace injust pentru Ucraina, care ar alimenta apetitul Kremlinului pentru noi achiziții teritoriale și ar spori influența rusă în regiune, inclusiv în Republica Moldova;
c) continuarea războiului și menținerea stării actuale de incertitudine.
În acest context, prognozele rămân extrem de neclare, iar intervenția americană fulger în Venezuela, din 3 ianuarie a.c., ridică și mai multe semne de întrebare. Este această intervenție rezultatul unor posibile înțelegeri privind zonele de influență între Washington și Moscova? Sau, dimpotrivă, un semnal transmis de Trump lui Putin că astfel de scenarii sunt posibile? Cert este că situația rămâne volatilă și imprevizibilă, făcând dificilă conturarea unui scenariu coerent și, implicit, evaluarea impactului acestuia asupra Republicii Moldova.
Pe plan regional, atenția este îndreptată spre Ungaria, unde în primăvară vor avea loc alegeri parlamentare. O nouă victorie a premierului Viktor Orbán ar încuraja și mai mult forțele populiste din Europa și ar accentua polarizarea politică. În paralel, instabilitatea persistă și în alte state din regiune. În România, chiar dacă a fost evitată victoria unui președinte suveranist, coaliția de guvernare rămâne fragilă, iar în Bulgaria, în pofida aderării la zona euro, confruntarea dintre forțele pro-ruse și cele pro-europene, precum și incertitudinea politică, continuă.
Rusia nu pare dispusă să renunțe la Republica Moldova
Înconjurată de incertitudini și confruntări politice, nici Republica Moldova nu se poate bucura de o stabilitate deplină, chiar dacă forțele pro-europene se află la guvernare cu o majoritate relativ confortabilă, iar opoziția rămâne fragmentată. După valurile de propagandă rusă și intensificarea războiului hibrid în preajma alegerilor parlamentare, este evident că Rusia nu este dispusă să renunțe la Republica Moldova. Chiar dacă 2026 nu este un an electoral, cel puțin două regiuni vor rămâne în centrul atenției Kremlinului. Prima este Transnistria, unde spre finalul anului sunt anunțate așa-numitele alegeri prezidențiale. Pentru Moscova, însă, semnalul de alarmă vine din faptul că, la ultimele două scrutine, populația din regiune a manifestat un atașament pro-european neașteptat: peste 37% au votat pentru UE la referendum, iar circa 30% au susținut PAS la parlamentare, în pofida suspiciunilor legate de transportarea organizată a alegătorilor și cumpărarea voturilor. În paralel, deteriorarea situației economice din regiune a dus la scăderea încrederii în autoritățile locale, fapt reflectat de prezența redusă la scrutinul parlamentar nerecunoscut din stânga Nistrului și de numărul mare de voturi „împotriva tuturor”.
Propaganda rusă deja și-a intensificat narațiunile destinate populației din regiune, încercând să prezinte Republica Moldova și Occidentul drept amenințări directe. Chișinăul este acuzat că urmărește anexarea Transnistriei și integrarea acesteia în România sau că NATO pregătește la solicitarea Chișinăului un atac asupra Transnistriei. Însă, așa cum se întâmplă și în alte cazuri, uneori lipsește inconsecvența, astfel încât, pe de o parte Chișinăul e acuzat că pregătește luarea cu forța a regiunii separatiste, iar pe de alta că este gata să renunțe la Transnistria de dragul integrării europene. Și, da, împiedicarea integrării europene a Republicii Moldova este un alt argument pentru menținerea status-quo-ului în Transnistria.
Găgăuzia este o altă regiune spre care este de așteptat să se îndrepte eforturile războiului hibrid rusesc. Condamnarea la închisoare a bașcanului Evghenia Guțul și a fostului președinte al Adunării Populare, Dmitri Constantinov, diminuarea vizibilității fugarului penal Ilan Șor și organizarea, în luna martie, a alegerilor pentru legislativul local creează un context favorabil pentru noi tentative de influență și destabilizare.
Rămâne deschisă și întrebarea ce va face în continuare penalul fugar Ilan Șor, după ce, oficial, a anunțat că renunță la „proiectele” sale în Republica Moldova, iar persoane-cheie din administrațiile locale, precum foștii primari de Orhei și Taraclia, au renunțat la mandate. Va schimba Moscova „pionii” după ce Șor a pierdut două scrutine importante sau asistăm doar la o repliere tactică pe termen scurt?
Combaterea propagandei rusești, o prioritate
Între timp, Chișinăul, apreciat pentru modul în care a gestionat până acum războiul hibrid, este de așteptat să se concentreze pe identificarea unor soluții suplimentare, inclusiv legislative, pentru combaterea propagandei și consolidarea securității informaționale. În acest sens, 2026 ar putea aduce continuarea dezbaterilor și, eventual, adoptarea unei legi a presei, menite să reglementeze mai strict conținutul din mediul online și de pe rețelele sociale.
Pe plan economic, în pofida unor probleme structurale grave cu care se confruntă Republica Moldova și pe care Veridica le-a analizat, în a doua jumătate a anului 2025, s-a înregistrat o ușoară revigorare, care le dă speranțe autorităților.
Reformele mult așteptate în diverse domenii, derulate în paralel cu negocierile de aderare, ar putea aduce Republica Moldova pe un făgaș al normalității și previzibilității, consolidând drumul ireversibil spre Uniunea Europeană. Totuși, succesul acestui parcurs va depinde nu doar de contextul extern, ci și de capacitatea guvernării de a transforma oportunitățile în politici coerente, de a livra rezultate concrete și de a face față riscurilor și provocărilor care, chiar și într-un an aparent mai liniștit, rămân considerabile.
