O parte din deputații Sfatului Țării au fost omorâți de către sovietici în 1941-1942, în particular cei ce au rămas în Basarabia după ocuparea ei de către URSS. Însă unele dintre cele mai mari personalități ale Moldovei de Răsărit de la 1917-1918 – Ion Pelivan, Daniel Ciugureanu – au murit în închisorile României comuniste. Pantelimon Halippa a fost arestat de regimul comunist din România, întemnițat la Sighet, apoi predat sovieticilor și dus în Siberia. După trei ani de Gulag, a fost predat statului român și încarcerat din nou, la Gherla.
La intrarea sovieticilor în Basarabia, pe 28 iunie 1940, unii foști deputați ai Sfatului Țării, numiți de Constantin Argetoianu în memoriile sale „pezevenchi”, au preferat să rămână în casele lor, nu s-au refugiat în dreapta Prutului.
La ceremonie a fost prezent și ambasadorul Republicii Moldova, Victor Chirilă.
Managerul Andrei Apreotesei: „acest demers expoziţional este un omagiu adus trecutului şi patrimoniului comun, în contextul sărbătoririi pe 27 Martie a Zilei Unirii Basarabiei cu România”.
Pe 27 Martie se împlinesc 107 ani de la Unire.
Marți, 25 februarie 2025, la 16.09 minute, a murit Vladimir Beșleagă. A fost unul dintre cei patru magnifici ai literaturii române din Basarabia care au salvat limba română și onoarea literaturii române de atunci. În anul 1966.
Acesta a fost expulzat din statul vecin pe 1 octombrie 2018 și declarat persona non grata.
El va purta titulatura de Nectarie de Bogdania, pentru că Moldova întreagă, de la Carpați până la Nistru, a fost cunoscută în istorie și sub numele de „Bogdania”.
Consulul general al Republicii Moldova, Ion Coşer: „Grigore Vieru este al poporului român”.
25 de locuitori ai satului Sângera, astăzi parte a municipiului Chișinău, au fost martori în procesul tatălui lui Grigore Brânzilă, care, după spusele sale, ar fi fost vândut de consăteni. De fapt, Grigore Brânzilă a fost unul dintre oamenii acestui loc înrobiți încă din copilărie de statul sovietic din cauză că tatăl său, Maxim Brânzilă, a vrut să se pună bine pe lângă orice regim: fie cu românii, fie cu sovieticii. E greu de spus la ce s-a gândit acest om, dar și-a ales două funcții publice detestate întotdeauna de oameni - instructor de premilitari pe timp de război la români și agent fiscal la sovietici.
Sunt o sută de ani de când ortodoxia românească a fost ridicată la rang de Patriarhie și de când s-a înființat Mitropolia Basarabiei.
Agentul secret „Razlom” a fost unul din cei mai proști din lumea sa, din cea a emghebiștilor (de la MGB – abreviere de la Ministerul Securității de Stat în rusă – n.r.). Pentru a scăpa de acuzare pentru colaboraționism cu autoritățile române, s-a angajat să dea de urma „culacilor” și să îi toarne, să îi toarne pe semenii săi, pentru a scăpa de închisoare.
Feodosia Magari, o tânără de 26 de ani din Recea, Strășeni, în 1951, după ce a adăpostit în casa proprie membrii unui grup de rezistență antisovietică, în mare oameni care au fugit de deportările din iulie 1949, și le-a dus cu sacii produse alimentare în pădure aproape un an de zile, i-a denunțat pe toți poliției politice sovietice și pe alte vreo 20 de persoane din sat, care le-au dat de mâncare și i-au ascuns pe fugari.
Comsomolist, vicepreședinte de soviet sătesc, brigarier de colhoz, veterani ai celui de-al Doilea Război Mondial, simpli colhoznici etc. – aceastea sunt profiluri ale celei mai importante și mai temute organizații de rezistență antisovietică din raioanele Orhei și Rezina – Partidul Democrat-Agrar.
În noiembrie 1946, în timpul foametei, cinci bărbați cu numele de familie Bruma din Trifăuți, un sat situat pe malul Nistrului, în coasta de sud a Sorocii, au pus la cale asasinarea unui alt Bruma, Efim, deputat în Sovietul Suprem al URSS, pentru zelul cu care strângea pâinea de la consăteni și pentru impozitele și obligațiile abuzive impuse în urma verii secetoase a anului 1946.
Constantin Vacari din Schineni, Soroca, aproape de Nistru, a fost condamnat, în august 1947, la zece ani de lagăr pentru că a făcut parte dintr-un grup de rezistență antisovietică, „Național-Creștin”, alcătuit din peste 20 de persoane, în cea mai mare parte țărani, care își propuneau drept scop să lupte împotriva regimului sovietic, „pentru o viață mai bună”.
În vara anului 1975, satul Sinești, raionul Ungheni, a fost cutremurat de o veste neobișnuită. O duzină de milițieni cu câini au fost mobilizați într-o operațiune de reținere a unui bărbat, Simion Mărgărint, de 60 de ani, care s-a ascuns într-o groapă săpată în curtea consătencei lor, Elizaveta Vârtosu.
După anexarea Basarabiei de către URSS, inochentiștii au fost supuși represiunilor în cadrul operațiunilor de deportare din 1949 și 1951. În același an, poliția politică sovietică mai raporta că, în RSS Moldovenească existau peste 2.000 de membri ai sectei.
Duminică, 3 noiembrie, în timp ce Republica Moldova își decide viitorul, alegând între lumea liberă și captivitatea Rusiei, în cimitirul din Dobrogea, un sat situat la vreo 20 de kilometri de Chișinău, un preot și o cântăreață se roagă pentru Basarabia la mormântul unui călugăr, Ioan Zlotea, devenit un loc de pelerinaj pentru un grup neobișnuit de credincioși.
„Romanul generației 80. (Geo)poetică”, reconceptualizată și adăugită, este a doua ediție a cărții recent lansată de editura Cartier, semnată de Maria Sleahtițchi. Autoarea Maria Șleahtișchi vorbește, într-un interviu pentru Veridica, despre acest volum consistent care vine să pună în discuție parcursul literaturii din Basarabia, raportat la tendințele universale ale literaturii.
