Feodosia Magari, o tânără de 31 de ani din Recea, Strășeni, în 1951, după ce a adăpostit în casa proprie membrii unui grup de rezistență antisovietică, în mare oameni care au fugit de deportările din iulie 1949, și le-a dus cu sacii produse alimentare în pădure aproape un an de zile, i-a denunțat pe toți poliției politice sovietice și pe alte vreo 20 de persoane din sat, care le-au dat de mâncare și i-au ascuns pe fugari.
Comsomolist, vicepreședinte de soviet sătesc, brigarier de colhoz, veterani ai celui de-al Doilea Război Mondial, simpli colhoznici etc. – aceastea sunt profiluri ale celei mai importante și mai temute organizații de rezistență antisovietică din raioanele Orhei și Rezina – Partidul Democrat-Agrar.
În noiembrie 1946, în timpul foametei, cinci bărbați cu numele de familie Bruma din Trifăuți, un sat situat pe malul Nistrului, în coasta de sud a Sorocii, au pus la cale asasinarea unui alt Bruma, Efim, deputat în Sovietul Suprem al URSS, pentru zelul cu care strângea pâinea de la consăteni și pentru impozitele și obligațiile abuzive impuse în urma verii secetoase a anului 1946.
Constantin Vacari din Schineni, Soroca, aproape de Nistru, a fost condamnat, în august 1947, la zece ani de lagăr pentru că a făcut parte dintr-un grup de rezistență antisovietică, „Național-Creștin”, alcătuit din peste 20 de persoane, în cea mai mare parte țărani, care își propuneau drept scop să lupte împotriva regimului sovietic, „pentru o viață mai bună”.
În vara anului 1975, satul Sinești, raionul Ungheni, a fost cutremurat de o veste neobișnuită. O duzină de milițieni cu câini au fost mobilizați într-o operațiune de reținere a unui bărbat, Simion Mărgărint, de 60 de ani, care s-a ascuns într-o groapă săpată în curtea consătencei lor, Elizaveta Vârtosu.
După anexarea Basarabiei de către URSS, inochentiștii au fost supuși represiunilor în cadrul operațiunilor de deportare din 1949 și 1951. În același an, poliția politică sovietică mai raporta că, în RSS Moldovenească existau peste 2.000 de membri ai sectei.
Duminică, 3 noiembrie, în timp ce Republica Moldova își decide viitorul, alegând între lumea liberă și captivitatea Rusiei, în cimitirul din Dobrogea, un sat situat la vreo 20 de kilometri de Chișinău, un preot și o cântăreață se roagă pentru Basarabia la mormântul unui călugăr, Ioan Zlotea, devenit un loc de pelerinaj pentru un grup neobișnuit de credincioși.
„Romanul generației 80. (Geo)poetică”, reconceptualizată și adăugită, este a doua ediție a cărții recent lansată de editura Cartier, semnată de Maria Sleahtițchi. Autoarea Maria Șleahtișchi vorbește, într-un interviu pentru Veridica, despre acest volum consistent care vine să pună în discuție parcursul literaturii din Basarabia, raportat la tendințele universale ale literaturii.
