VIENA. Sunt obișnuit să văd Republica Moldova reprezentată peste hotare prin vinuri, prin muzică sau, mai rar, prin artă contemporană. Dar să văd sarmalele urcând pe unul dintre cele mai cunoscute turnuri din centrul Vienei era ultimul lucru la care m-aș fi așteptat. “Fericirea este în mâinile tale” — este titlul lucrării.
În zilele de 26 iunie – 3 iulie 1940, fiecare oră a adus schimbări dramatice pentru Basarabia. De la ultimatumurile transmise de Uniunea Sovietică, ședințele decisive ale Consiliului de Coroană și primele confruntări armate la Nistru, până la intrarea trupelor sovietice în Chișinău, Cernăuți și Cetatea Albă, evenimentele s-au succedat într-un ritm alert, haotic pentru autoritățile române și derutante pentru cetățeni. În doar câteva zile, administrația românească s-a retras, mii de oameni au luat calea refugiului, iar Basarabia a intrat sub controlul URSS, mai exact în malaxorul represiunilor NKVD-iste.
La începutul secolului al XX-lea, cu aproape un sfert de secol până la formarea Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești, autoritățile țariste, în special cele responsabile de învățământ și Biserică, au lansat și promovat ideea existenței unei limbi „moldovenești”, „adevărate”, distincte de limba română, o limbă „falsă”, în opinia lor. Principalul obiectiv al acestei narațiuni false, în limbajul actual, era că Imperiul Rus urmărea pe această cale să slăbească legăturile culturale și identitare ale populației basarabene cu spațiul românesc și să prevină o mișcare unionistă, percepută drept o potențială amenințare separatistă.
Sunt la Ploiești, România. De dimineață, se simte aici un miros pregnant de combustibil, probabil, de la rafinăria din zonă sau, poate, de la traficul din centrul orașului. Noi, însă, ne vom refugia într-un hotel bine aerisit și iluminat, pentru a adulmeca… vinuri!
Pe 5 aprilie 1903, de Paște, a fost înregistrată una dintre cele mai negre pagini din istoria evreilor din Basarabia și o pată rușinoasă din trecutul Chișinăului. Elevi ai Seminarului Teologic, îmbrăcați în uniforme, au dat tonul violențelor în timpul pogromului evreiesc. Viitorilor preoți li s-au alăturat treptat zeci de bărbați îmbrăcați în cămăși roșii pe care muncitorii le preferau de sărbători. Cum s-a ajuns ca viitorii slujjitori ai cultului din capitala guberniei rusești dintre Prut și Nistru să provoace mulțimea împotriva evreilor în timpul marelui pogrom?
Cacofonie muzicală, gherete cu perne din Slovenia, flyere care promovează turismul în Bulgaria, România sau Slovacia, Pokemoni giganți în Piața Marii Adunări Naționale… Corturi ale diferitor ministere și agenții publice în spatele guvernului, pe iarbă, cu mai mulți angajați de stat decât vizitatori…
Republica Moldova este prezentă, în premieră, cu un stand național la Bienala de arte de la Veneția, poate, cel mai important eveniment mondial în domeniul artelor. Cu lucrarea “În 1002-a noapte” a artistului Pavel Braila, o subtilă trimitere la Rusia, la diferende mondiale și nu doar. De altfel, tot Rusia a generat conflictul care a suprapus politicul peste artă. Am fost acolo și am încercat să mă dumiresc.
Panglica „Sfântului Gheorghe” și „Regimentul Nemuritor”, prezentate inițial ca inițiative de comemorare a eroilor sovietici căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial, apărute spontan în societatea rusă, au devenit elemente de apartenență la regimul lui Vladimir Putin și simboluri de demarcare a Lumii Ruse ca proiect politic contrapus Uniunii Europene și Alianței Nord-Atlantice.
„Fuge un băiețel spre școală, fuge-fuge, se oprește, iar fuge, iar se oprește. Are capul ca o minge, i se vede doar vârful pleoapelor. „Victoraș, dar cum ai ajuns tu așa la școală?!”, îl întreb eu. Și el îmi arată: deschide ochiul cu ambele mâini ca să vadă cărarea și, cât o ține minte, fuge. Dacă uită, se oprește și iar deschide ochiul. Așa a ajuns la școală”, mi-a relatat acum câțiva ani Vera Stratulat, învățătoare în timpul foametei din 1946–1947, la Voroteț, Orhei.
În satele basarabene de la sfârșitul secolului XIX, raiul nu era ceva extrem de pretențios, pe scurt, ar reprezenta un loc în care este din belșug mâncare gustoasă, odinhă și apă rece. Paradisul era văzut și ca tărâm al odinhei fără de sfârșit, o scăpare de lucrul fizic. Iadul însă reprezenta o lume a corvoadelor infinite și a setei și foamei, a neputinței de a mânca, nu din cauza lipsei de hrană, ci a unui miros insuportabil. Asta este pedeapsa la care sunt supuși cei păcătoși.
Düsseldorf, Germania, martie 2026. Este ultima zi a celui mai mare târg internațional de vinuri, Prowein — gigantul global al vinului — unde Republica Moldova își joacă cartea exportului. Trei tineri vinificatori din Moldova au îmbrăcat hanorace negre cu inscripția “Feteasca Generation” și atrag privirile curioase ale trecătorilor: ce-i asta?! Postarea lor pe Facebook obține mii de reacții în aceeași zi.
Autoritățile sovietice au interpretat unirea Basarabiei cu România din 27 martie 1918 printr-o lentilă strict penală și ideologică, transformându-o dintr-un act politic și istoric într-o pretinsă „infracțiune contrarevoluționară”. În anchetele NKVD, inclusiv în dosarul preotului Alexandru Baltaga, votul din Sfatul Țării și contextul unirii sunt prezentate drept „răsturnare a puterii sovietice” și „trădare a Rusiei Sovietice”, marcând astfel procesul prin care un eveniment fondator al istoriei Basarabiei a fost criminalizat retrospectiv în logica represiunii politice sovietice.
Zilele acestea se împlinesc două decenii de la renumitul embargou rus impus vinurilor moldovenești în 2006. O decizie a Moscovei, care a distrus companii, a influențat destine umane, dar și a schimbat structural industria vinului din Republica Moldova. Și ne-a oferit o lecție, poate cea mai importantă de la independență încoace.
Propunerea Chișinăului de a trece școlile „moldovenești” din stânga Nistrului la predarea în limba română a scos la iveală din nou clivajul identitar dintre cele două maluri ale Nistrului. În timp ce autoritățile constituționale insistă asupra dreptului la educație în limba maternă, Tiraspolul invocă existența unui „popor transnistrean”, parte a „lumii ruse”.
Alexanderplatz, Berlin, Germania — suntem 150 de jurați de pe toate continentele, adunați într-un hotel la cel mai mare concurs de vinuri sub egida Organizației Internaționale a Viei și Vinului (OIV): Berliner Wine Trophy. În următoarele zile, vom degusta, în total, 6 000 de vinuri din toată lumea. Este primul test internațional pentru recolta anului trecut, inclusiv pentru Vinul Moldovei.
Evgheni Șevciuk nu este primul exponent al administrației separatiste de la Tiraspol care, după ce a servit interesele Rusiei și ale grupării criminale din stânga Nistrului, și-a denunțat ortacii instituțiilor de drept din Republica Moldova și celor internaționale.
Protoiereul Misail Chirița, parohul bisericii din Pitușca, Călărași, s-a opus vehement unirii Basarabiei cu România, a organizat o rebeliune amplă „a pitușcanilor”, în 1930, împotriva trecerii la calendarul corectat, gregorian. Iertat de autoritățile române, în iunie 1940, a fost denunțătorul militantului național, preotul Alexandru Baltaga (canonizat recent de Biserica Ortodoxă Română –n.a.), și și-a îndemnat enoriașii să întâmpine Armata Roșie cu pâine și sare. După instaurarea regimului sovietic, a fost arestat și eliberat în schimbul colaborării sale pentru consolidarea autorității Bisericii Ortodoxe Ruse în Basarabia și al serviciului fiului său, Varlaam Chirița, pentru spionajul sovietic în Bulgaria.
La 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 și al Țării Românești, înfăptuindu-se astfel unirea celor două principate. Rusia a avut o poziție duplicitară față de unirea Principatelor Române, în stilul caracteristic rusesc. Pe față, a susținut actul unirii, iar pe ascuns, s-a implicat în organizarea unui complot urmărind să împiedice alegerea lui Alexandru Ioan Cuza drept domnitor atât la Iași, cât și la București, și să impună o candidatură agreată, pe beizadeaua Grigore Sturdza.
„Ca supuşi şi devotaţi fii ai ţării, credincioşii Vechiului-Calendar din România aducem la cunoştinţa Majestăţii Voastre următoarele. Sunt aproape 12 ani de când noi mereu cerem să fim recunoscuţi ca un cult deosebit, aşa cum îngăduie legile şi Constituţia, care prin articolul 22 garantează libertatea conştiinţei. Nu cerem o favoare în dauna Patriei noastre, însă cerem să fim lăsaţi aşa ca înainte de anul 1924. Cerem ca în viaţa bisericească să păstrăm vechiul calendar „Iulian Stil Vechiu”, aşa după cum ne-au învăţat înaintaşii noştri. Aşa cum vechile cărţi şi aşa cum ne-au învăţat chiar şi preoţii şi arhiereii, și Patriarhii mai înainte de 1924” – acesta este începutul unui memoriu pe care un grup de țărani din satul Albinețul (astăzi Albinețul Vechi), județul Bălți, i l-au înmânat regelui Carol al II-lea în Gara Făleşti pe 2 iunie 1935
Un învățător rus a înregistrat în anii 1880 tradițiile sărbătorilor de iarnă la Taraclia, Căușeni. Fiodor Bednarovschi, așa îl chema pe dascălul rus, a consemnat datinile legate de Ignat, Crăciun și Bobotează și puterile lor magice care aveau, în imaginarul localnicilor, forța să le determine cursul întregului an sau poate chiar al vieții. De pildă, vizitele preotului în casele sătenilor influența norocul la pui, boabele de grâu folosite la semănat în prima zi de an îi scăpau de molime, iar apă sfințită de Bobotează îi scăpau de boli, de toate beteșugurile. Cu alte cuvinte, următoarele 365 de zile erau determinate de felul în care sătenii își petreceau sărbătorile de iarnă.
Atunci când am văzut investigațiile Ziarului de Gardă despre protestatarii și activiștii Șor, m-am întrebat care e istoria de viață a acestor oameni. Pentru un proiect de cercetare internațional despre cultura protestelor, am ajuns să vorbesc cu câțiva dintre ei.
Deochiul la basarabeni este o putere magică atribuită unor oameni care ar putea îmbolnăvi pe cei asupra cărora își fixează privirea cu răutate, invidie etc. În imaginarul basarabenilor, această putere magică nu se oprea (sau nu se oprește) asupra unor oameni și animale, ci trecea de limitele vieții de pe pământ, ajungând până la fenomene ale naturii.
După relatările învățătorilor ruși care predau în rețeaua de școli deschise de Imperiul Rus în Basarabia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, mamăliga era produsul esențial de pe masa basarabenilor. Unii dintre învățătorii ruși considerau că moldovenii nici măcar nu știau să coacă pâine.
Din 2005, au venit anual, voluntar, din Olanda să instaleze echipamente de oxigen, gaz și presiune în 13 spitale din Republica Moldova. Cât erau angajați în spitale din Olanda, veneau în Moldova în vacanța de Paști sau când puteau să își ia liber de la lucru, pentru a face un bine aici. Acum sunt la pensie. Cum au ajuns aici și de ce în loc să meargă la plajă au tot revenit în spitalele moldovenești?
Începând cu anii 60 ai secolului al XIX-lea, în contextul unirii Principatelor Române la 1859, autoritățile țariste au demarat edificarea unei infrastructuri școlare menite să omogenizeze din punct de vedere național și religios populația teritoriului dintre Prut și Nistru. În contextul lipsei de învățători rusofoni printre localnici, pentru a susține dezvoltarea rețelei de școli, a fost încurajată venirea unor dascăli originari din interiorul imperiului.
„Ascultarea de străini”, expresie care răsună astăzi în discursurile unor așa-ziși „suveraniști”, a fost parte esențială a extremiștilor de dreapta după Primul Război Mondial, inclusiv al liderului Mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu.
Unul dintre primele evenimente la care am participat la cea de-a 77-a ediție a Târgului de Carte de la Frankfurt, cel mai mare astfel de eveniment din lume, a ținut de cenzura cărților pentru copii.
Dr. Ruslan Șcarăbnîi este chirurg toracic și profesează în unul din cele mai căutate spitale oncologice private din România. De la nordul țării, din Bălți, până în inima Bucureștiului, tânărul medic și-a croit drumul singur.
În 1929, la Briceni, județul Hotin, într-o noapte, într-o casă izolată și ferită de vederea publică, cu ferestrele astupate cu pături, au fost prinși niște comuniști tineri evrei și ruși de ambele sexe – toți membri ai Ligii Culturale Evreiești din târg, se spune într-un raport al unui agent al Serviciului Secret de Informații (Siguranța Statului).
Pe 1 septembrie 1989, la numai o zi după adoptarea la Chișinău a unei serii de legi cu privire la limba română, la Tiraspol ziarul local, „Бастующий Тирасполь” / „Tirapolul în grevă”, a început să publice un pretins reportaj „Трансильвания, дело совести”/ „Transilvania, o chestiune de conștiință”.
Sub această semnătură, prozatorul și folcloristul Gheorghe Madan (5 octombrie 1872 - 7 noiembrie 1944) s-a prezentat în fața enkavedeului sovietic în calitate de martor, în septembrie 1940, în cazul celor 14 foști deputați ai Sfatului Țării.
Emanuil Catelli s-a născut în 1883 în satul Zgărdești, județul Bălți, actualmente raionul Telenești. În 1917, a fost prins de revoluția rusă în statul-major al Circumscripției Militare Odesa, în grad de căpitan.
Dezinformarea folosește o varietate de tactici de manipulare. Poveștile de dezinformare pot fi create cu ușurință prin combinarea subiectelor provocatoare.
Raportează
